- sâmbătă, 26 aprilie 2008

Lutaria-Vasil Bikov

''nu intelegea in ruptul capului de ce,dar ea il cucerise deja si stapanea in intregime sentimentele lui ravasite,intreaga lui fiinta era captivata de ea: memoria,atentia,gandurile si,pare-se,devenise dragostea lui.Se gandea mereu la ea si la soarta lor stupida. Aievea sau in gand ea era mereu impreuna cu dansul,si mereu ii staruia in fata chipul ei drag,era absorbit de maniera ei deosebita,impulsiva de a vorbi, fiind gata sa priveasca la nesfarsit cum isi ridica de pe frunte parul balai sau,aplecandu-si un pic capul,il piaptana cu un pieptanas micut semitransparent,care intodeauna il purta in apr la ceafa. Mainile ei delicate si suple aveau intruchiparea grijii si a voiciunii,cand vorbea despre ceva si chiar can tacea,indrepandu-si poala sarafanului pe genunchi,sau ii cuprindea navalnic umerii,lipindu-si palmele micute de omoplatii lui sau ii ciufulea parul crescut prea lung la ceafa. In asemenea clipe el se simtea molesit,sleit de puteri si aproape fericit...''
''vazu cum ea se clatina,facu doi pasi si se mistui pe coridor,disparand pt totdeauna din viata lui.Si,se prea poate,din viata in genere''

Niciun comentariu: