- joi, 3 iulie 2008

1-3 iulie

1 iulie,marti

Daca faceai abstractie de data,dimineata de 1 iulie a fost ca una de toamna. Pe la 7:30 era ceata,iarba era uda de la ploaia de aseara.. Nu prea am reusit sa dorm,am citit ultimele pagini din ''Palatul viselor'' (roman inceput cu o zi in urma ) de Ismai Kadare (albanez)
Daca in ultimele zile am fost destul de absorbita de citit, azi am sovait sa incep ''Castelul'' tot de Ismail Kadare, lasand asta, probabil pe ziua urmatoare..

Am fost si la sala, astazi mai pustie decat de obicei, nu stiu de ce, dar mie mi-a convenit asa pentru ca nu a mai trebuit sa stau la rand la una-alta pe acolo. Si am baut si apa, pentru ca nu era cine sa imi atraga atentia ca nu e bine. De ce nu ar fi bine,din moment ce mi-e sete..foarte sete..
Mi-e dor si dorul se transforma incet incet in ceva ce nu poate fi exprimat,ceva ce nu credeam ca exista si ca mi se poate imtampla mie. Gandul ca el e acolo, in orasul care imi era atat de strain, amintirea fiecarei clipe in care am fost langa el, fiecare loc pe care l-am vazut impreuna si pe care il vom vedea..ma fac sa ma simt bine,orice ar fi..
Inconjurata de o masinuta roz, de un ursulet cu dungi si sepcuta, care canta ceva ce nu inteleg :D ,iepurasul-soarec(hi hi hi),broasca verde cu tricou roz si pantaloni galbeni ,o camila al carei loc ar trebui sa fie pe frigider (dar mi-e prea draga sa o las atat de departe) ,si de o sticla de apa , incerc sa adorm..Ziua se termina la fel cum a inceput: un aer de toamna, umed si rece, flori de tei uscate pe jos ..

Am impresia ca uneori lucrurile nu vor si nu vor sa mearga...Ma simt al naibii de rau pt asta, stiind ca un omulet cu un pic de rosu ,care inseamna totul pt mine, isi face mii de griji pt. ca ''nimic nu e cum ar fi vrut ,inafara de bicicleta '' bicileta pe care o ingrijeste cu atata drag chiar si la orele cele mai tarzii ale zilei, si pe care o merita chiar daca nu vrea sau nu poate sa recunoasca asta. Mi-l inchipui cum era sambata aia la tg mures,apoi dupa medias si simt ca ma rup in bucati..nu pot face nimic sa fie mai bine si doar a spune ''nu-i bai'' si ''va fi bine'' nu numai ca nu e destul,dar e si suparator uneori . Nu stiu sa zic nimic. Aseara,un hamsteruto-popandau cu manute faine l-a facut sa zambeasca..si imi venea sa fug acolo si sa il strang in brate ,fiecare secunda imi aminteste de el, fiecare clipa irosita ma face sa am remuscari pentru ca unii nu au parte de libertatea vacantei de care altii isi bat joc, plictisindu-se sau plangandu-si de mila pt prostii..
E aproape 10 seara,mi-am amintit de cuplul de grasi care imparteau pliante pe strada Nataliei,oamenilor intresati..de altceva :D , de fetita cu fatza de papusa grasa, incadrata de bucle blonde ,dar cu un corp ca niste butoiase suprapuse, sau o duda sau o mura,imbracata in galben tipator cu stelute, facand slalom cu rolele printre masinile parcate pe trotuar..o asteptam pe mama si intre timp, urmaream lumea pestrita din jur. Oamenii pot fi o sursa nesecata de ciudatenii si lucruri pe care ai prefera sa nu le vezi sau sa le stii..da' nu-i bai :)
''S-aspiri aici la tihna, ce trista nebunie..''


2 iulie
''Cetatea''- Ismail Kadare
in cateva cuvinte ,e vorba de o campanie de cucerie a unei cetati albaneze,de catre oastea turceasca, formata din 70.000 de oameni,comandata de Tursun Tundjasllan-pasa , campanie care ia sfarsit in noroi si rusine, odata cu prima ploaie de toamna. Autorul s-a inspirat din adevarul istoric, petrecut in sec XV, cand Imp.Otoman era inca o mare putere. Cartea mi-a reinviat pasiunea pt. romanele istorice, si mi-a placut mult mai mult decat ''Palatul viselor'' de acelasi autor, roman care mi-a amintit de Orwell ..E intersanta ideea de institutie care prelucreaza visele tuturor cetatenilor,pentru a lua apoi decizii vitale in stat,pe baza interpretarii lor.Intr-un timp incert (poate inceputul secolului XX), sultanul imensului, dar subredului Imperiu Otoman ingradeste libertatea supusilor, controlandu-le visele prin intermediul celei mai inspaimantatoare si mai misterioase institutii ale puterii - Tabir Saray. Aici se angajeaza Mark-Alem, descendentul unei puternice familii cu radacini intr-o Albanie reala si mitica totodata, cel care primeste sarcina de a trece prin filtrul interpretarii alegoriile si enigmele onirice ale unei imparatii intregi. Cerc dupa cerc, tanarul ajunge pana in varful ierarhiei puterii de unde supravegheaza cu ura si teama mecanismul orb al politiei inconstientului. Personajul aduce din ce in ce mai mult cu tipul functionarului public,om care trezeste scarba dar si frica celor peste care slujeste..

Lasandul pe Kadare un pic la o parte, trec la Richard Zimler,de la care nu am citit inca nimic si incep ''Ultimul cabalist din Lisabona'' (ed. Humanitas)
Multa lume nu stie ca evreii au fost asupriti inca inainte de Hitler,chiar cu mult inainte ,in numele ''credintei adevarate'' a catolicismului perfid, avid de sange ,inventiv in descoperirea masinariilor de tortura si de ucis,de umilire si dezumanizare a celor de alta credinta.
Lisabona anului 1506 este zguduita de violente. Evreii sunt haituiti si ucisi, fiind responsabili de seceta crunta si de epidemia de ciuma ce face ravagii in Portugalia. Trupul neinsufletit al lui Abraham Zarco este gasit alaturi de cadavrul unei tinere necunoscute, in pivnita familiei, locul unde sunt ascunse manuscrise pretioase, iar cea mai importanta carte, cea in care personajele biblice au chipurile prietenilor si rudelor lui Abraham, a disparut. Contine oare acest manuscris sfant cheia misterului? Sa fie chipul ucigasului zugravit in paginile impodobite cu miniaturi? Berechia, nepotul invatatului Abraham, isi va pune viata in primejdie incercand sa dezlege enigma..
E foarte interesanta atmosfera acelui secol,cartea nu o pot lasa din mana,nu prea mai dorm si timpul trece mai usor..ideea cartii se regaseste si in ''Numele trandafirului'' (Umberto Eco) si in ''Ma numesc Rosu'' de Orhan Pamuk,carte pe care urmeaza sa o citesc dupa ''Ultimul cabalist..''
Deocamdata nu imi dau seama cine l-a ucis pe Abraham,si nici de ce, dar mi-e somn.

3 iulie

Tata mi-a aratat pozele facute in latrina, cu capul rasarit din gaura aia dubioasa, jucaria mea e in drum spre bucuresti, e ciudat fara net acasa, sunt bronzata in sfarsit uniform si dimineata la ora 9 m-am uitat la tvr1 :D


Niciun comentariu: