- duminică, 10 august 2008

Ce am mai citit in ultimele doua saptamani

Benoit Duteurtre-Fetita si tigara

-o carte despre o lume cruda care face din exectutia unui om un show televizat. Este o satira la adresa intregii omeniri. Cum ar arata lumea daca diverse tendinte corecte politic de azi s-ar transforma in norme oblibatorii? Daca, de ex, fumatul le-ar fi interzis pana si condamnatilor la moarte,sau daca, din dorinta de a le acorda drepturi copiilor, i-am incuraja sa ne terorizeze.. Un roman care mi-a placut foarte mult. Un ''rasta'' condamnat la moarte pentru o crima pe care se pare ca nu a comis-o, dar gratiat in ultima clipa, un functionar care isi vede de lucru in sediul municipal din care o parte a fost transformata in 'cresa pt copii'' ,om care duce o viata '' consacrata pt a iubi, a citi, a savura feluri d mancare excelente, a petrece cateva zile sa sfideze legea interzicerii fumatului, bucurandu-se de tigara in clandestniintr-un hotel p malul marii, a merge la concerte si la cinema, a dormi, a cultiva graina..'' copii a caror drepturi le depasesc cu mult pe cele ale adultilor, oameni prefacuti si manipulati cu televizorul pana la imbecilizare,o lume ciudata dar pe cale sa devina realitate, un final in care personajul principal ramane,la propriu, fara cap.

''Pentru mine, copii sunt fiinţe neformate, cu reacţii foarte rudimentare; nu se gandesc decat sa manince, sa plinga, sa domine intr-un mod aproape mecanic. Cit despre batrini, moartea le este deja familiara şi ei isi asteapta odihna. Ca sa nu mai spunem despre femei: ele au dobindit egalitatea şi nu vad in numele cui li s-ar putea acorda un asemenea privilegiu... Nu, dupa parerea mea, tocmai barbatul adult, barbatul de patruzeci sau cincizeci de ani are cel mai mult nevoie de susţinere, din cauza ca toata lumea il dispreţuieşte. El inca iubeşte viaţa, dar simte ca moartea se apropie; prin facultaţile sale intelectuale, crede ca a ajuns la apogeul personal, dar şeful deja se gindeşte sa se descotoroseasca de el; peste tot, persoane mai tinere aşteapta sa-i ia locul''




Ispita si cele 10 porunci: -Dostoievski-Marele inchizitor
- Washington Irvin-Diavolul si Tom Walker
- Charles Baudelaire-Omul dumnezeu
- Adelbert von Chamisso- Peter Schemil
- Anatole France- Pilat din Pont
- Charles Dikens-Duminicile in 3 epoci
- Franz Kafka- Colonia penitenciara
- A.R.Morlan- In loc minunat, in loc cu verdeata
- A. David- Spargatoarea de case
- Edgar Allan Poe- Crimele din Rue Morgue
- Mark Twain-Bancnota de un milion de lire sterline
(si inca cateva,printre care si Ion Creanga)

(O antologie universală a Ispitei, cu fragmente din scriitori cunoscuti si necunoscuti, care tratateaza subiectul pacatului si al ispitei) Mi-a placut mai ales Marele inchizitor, Peter Schemil, In loc minunat, in loc cu verdeata si Mark Twain.

Per Petterson-La furat de cai

Scriitor norvegian, scrie pe tema libertaţii şi a singurataţii. E o carte despre trecut si despre prezent, despre tanarul Trond si batranul Trond, despre copilul Trond si tatal Trond, despre vechi si despre nou, despre primitiv si modern.
Copilul Trond are tata, un prieten foarte bun, o mama si o sora undeva in Oslo, prietenia tatalui sau si multimea de secrete pe care le purta fata de el. La un moment-dat a avut totul si brusc nu a mai ramas cu nimic. Tatal a plecat lasandu-le 150 de coroane intr-un cont bancar, iar prietenul sau a fugit si el dupa ce unul dintre fratii sai a murit impuscat de celalalt, crezandu-se vinovat de tot ceea ce s-a intamplat. E tipul de carte care iti arata ca oamenii au putut trai si fara masini, televizoare, calculator si fast food. Dar acum s-au schimbat toate. Trond a imbatranit. A avut cateva neveste. Are si doua fiice. Si a ales sa se retraga într-o cabana izolata într-o padure norvegiana, umplîndu-şi timpul cu amintiri..Pentru că autorul-personaj ajunge la concluzia că liberetatea o poţi avea numai în izolare. Cu cît izolarea este mai mare, cu atît creşte şi libertatea..



Chinua Achebe-O lume se destrama

Infăţişează viaţa unui african, Okonkwo din tribul Ibo, Niger. Este prezentată viaţa în cadrul acestui trib cu toate obiceiurile sale. Okonkwo este o persoană respectată în Umuofia, are trei soţii şi mai mulţi copii şi în tinereţea lui era cunoscut ca cel mai bun luptător. El încearcă să îşi depăşească condiţia, să urce pe scara socială, să obţină cât mai multe titluri,să fie tot ce n-a reuşit tatăl lui să fie. Viaţa în tribul african nu este uşoară, cultivarea ignamelor, principala sursă de hrană ocupă cea mai mare a timpului. Bogăţia se măsoară în această unitate. Ritualurile trebuie respectate cu sfinţenie, altfel cel care le încalcă este aspru pedepsit. Okonkwo omoară, din greşeală, o persoană din trib şi este exilat pentru o perioadă de 7 ani din rândul acestuia. Lumea lor se destramă în momentul în care îşi face apariţia Omul Alb, care se infiltrează adânc în viaţa tribului şi îi perturbă liniştea. Omul Alb vine cu religia sa, încearcă să îi convertească la crestinism cu ajutorul misionarilor, îşi impune propriul sistem de judecată, pe scurt, reuşeşte să distrugă tribul african.
Cred că acest roman a oferit perspectiva africanilor asupra colonizării, în sfârşit, am aflat şi punctul lor de vedere, cum au reacţionat ei la venirea albilor. Activitatea misionarilor şi colonizatorilor nu e aşa de admirabilă pe cum se credea, ei nu au reuşit să creştineze păgânii, ci au reuşit să nimicească lumea în care trăiau, lăsându-le în loc, o societate în care cei de culoare albă conduc. Okonkwo alege să se sinucidă decât să vadă prăbuşindu-se întregul lui Univers.

Nu mai citisem despre Africa in felul acesta...a fost o incursiune in lumea lor, m-a absorbit cu totul...m-a impresionat naivitatea africanilor, care i-au acceptat pe albi in satul lor, fara sa-si dea seama de raul imens pe care acestia li-l vor provoca.


Bernard Malamud- Lada fermecata- urmeaza...

Niciun comentariu: