- duminică, 3 august 2008

la linia 3..

Vineri seara pe trenul Satu Mare-Baia Mare. Ajung pe la 6 fara un pic, si inca un pic si niiiii ieliiiiiiiiiiiii :) Un omulet care se bucura de jucaria lui, care il asteapta acasa..
Cateva clipe, comprimate in aproape doua zile si o noapte, cand iarasi am crezut ca lumea e doar un concept abstract, tot ce conteaza fiind cel a carui ochisori ii vedeam odihnindu-se langa mine. Nici macar caldura de sub patura nu conta, chiar daca era caald cald cald. Dimineata alarma se tot incapatana sa sune, pana pe la 8 cand ''ne treziiim'' . Desi mai puteam sa dorm un pic, dupa 9 jumate nu aveam chef nici de filme, nici de ultimele pagini din ''O lume se destrama'' (Chinua Achebe)
In timp ce se desfasura proba de ''dezorientare'' ( asa fain zice ielii asta :D ) , m-am plimbat printr-o bucatica de baia mare, si pe la 3 il asteptam pe omuletul meu cu harta si busola acasa.
Tot in clipele alea,Viorel isi traia ultimele clipe din viata. Nu stii niciodata cand spui cuiva ''servus'' pentru ultima data.
Mama m-a chemat acasa, dar tonul pe care il avea la telefon m-a facut sa cred, pret de cateva secunde care mi s-au parut mult mai mult, ca cel care a murit e tata. :| Da ce imi pasa mie de cei de peste 100 de ani? Nici macar 100.. prea complicat e totul.
Ce mai pot face eu acasa, in momentele astea? Nu e tot una unde sunt acum? Si totusi, la 7,40 eram iar pe tren,spre Satu Mare. Dupa o jumate de ora pretioasa cu Eli in gara. A venit cu mine siiiiiiiiiiiii nu stiu sa zic ce faina senzatie a fost ca ''inca un pic'' .
Trenul a pornit abea pe la si 55, dar m-am bucurat pentru fiecare minut in plus, chiar daca stiu ca el ar fi trebuit sa fie la masa, iar eu, defapt sa il astept iar in camera. Dar faptul ca ''a trebuit'' sa plec acasa a fost, probabil ca un fel de ''rasplata'' pentru incapatanarea mea. Frica mascata cu incapatanare. Frica de a recunoaste ca vreau sa fiu cat mai mult langa el.
''Tare tare tare'' e putin spuns:)
Trenul se indeparta de gara(un tren luuuung lung) , iar omuletul meu drag se vedea tot mai departe, pe peron. Am ramas mult timp in geam, ramanad cu imaginea lui in minte. Merge dupa pepenita :)
In cele 2 ore in drum spre casa, incercand sa nu ma gandesc la ce ma asteapta acasa, am terminat ''O lume se destrama'', roman foarte foarte fain despre finalitatea impactului dintre lumea europeana si cea nigeriana. Povestea lui Okonkwo este presarata cu cuvinte africane, cu zeitati si obiceiuri, cu farmece si ritualuri pe care omul alb le distruge din obsesia de a-i civiliza pe salbatici. Problema e ca triburile africane nu sunt salbatice, ele se conduc dupa un set de reguli ce impune o ordine si o disciplina pe care lumea alba si civilizata nu le cunoaste, desi e intesata de legi si regulamente care, de multe ori, sunt inutile.
In triburile africane, oamenii stiau ce au voie sa faca, ce nu au voie, stiau ca vor fi pedepsiti atat de clan cat si de spirite in cazul in care incalca obiceiul. Triburile africane pretuiesc familia si munca mai presus de orice alte valori, se roaga si se inchina unor bucati de lemn sau piatra, dar asta ii tine uniti..

Era intuneric cand am ajuns la Satu Mare. Tata m-a asteptat la gara, mai linistit decat imi imaginam, dar totusi tacut si resemnat.
La Baia Mare, ieliiiiii mai are azi ''inca o ratacire si gata''(28 grade la bm) Spooooor tuuuuuuu!!
Azi dimineata am incercat sa-l inveselesc pe Matzucu, foarte mohorat in ultima vreme, dar nu avea chef de joaca si tzopait.Telefonul tot suna, de parca daca s-ar tot discuta si ras-discuta despre moartea unui om, procesul ar deveni reversibil. Pe naiba. Numai timpul calmeaza si transforma totul in amintire, amintirile se estompeaza, apoi se transforma apoi in uitare si iarasi moarte.

Asptept cu nerabdare seara, care sper sa ma gaseasca la gara. Sper sa vii. Nimic nu are sens fara tine.

Un comentariu:

teeteee spunea...

tuuuuuuuuu chitic scump ma bucur foarte ca ai fost acolo cu mini pisti tot, chiar si in momentele de ratacire si dezorientare erai cu mine >< a fost atat de fain sa te gasesc in camera cand m-am intors fie de la masa fie de la dezorientare... imi pare rau pt motivul plecarii mai repede la sm... nu stiu ce sa spun altceva in legatura cu asta si chiar daca imi era putin groaza sa fac o vizita unei familii triste m-am bucurat foarte tare vezandu-te in gara... asteptandu-ma >< Chiar si momentele triste ne pot ajuta... ne pot ajuta sa invatam sa pretuim fiecare clipa petrecuta impreuna si sa ne bucuram de acele clipe. Te iubesc tuuuuuuuuuuuuuu