- duminică, 24 mai 2009

prima furtuna de vara

Din nou acasa, la Satu Mare.
Vineri noaptea a fost furtuna cu descarcari electrice, cum nu am mai vazut anul asta. Se rasucea teiul in bataia violenta a vantului, fulgere infioratoare brazdau cerul, bubuia din toate partile si cadea ploaia ca din galeata.
Chiar daca eram acasa, protejata nu numai de peretii casei parintesti, dar si de ''confortul psihic'' pe care mi-o ofera ea, s-a trezit in mine spaima omului pesterilor, care nu stia cum sa interpreteze furia naturii. Stateam in pat si ma uitam pe geam, neputand sa adorm. Daca o furtuna e inspaimantatoare, cum e in razboi? Cand stii ca natura ''te bombardeaza'' nu poti decat sa te feresti si sa astepti sa treaca furtuna. Dar cand esti bombardat de oameni, oameni ca tine, cu maini, picioare, nas si urechi, unde te mai ascunzi, ce mai poti astepta?
Poate fi groaznic cand se dezlantuie natura , dar nu atat de rau ca si cand se dezlantuie rautatea din oameni.

A trecut si furtuna asta, brusc, asa cum a venit, si ne-am trezit azi cu o vreme ''potolita'', dupa caldurile de peste 30 de grade din ultima saptamana.
Saptamana viitoare incepe sesiunea din plin, saptamana trecuta am scapat de imunologie.
Cat de repede au trecut primii 3 ani de facultate.

Azi e ziua Oanei, care mi-a fost colega de facultate in anul 1, dupa care s-a inscris la stomatologie. La multi ani, Oana!

Un comentariu:

Geanina Codita spunea...

Ganduri bune pentru prietena ta, iar tu sa te simti cat mai bine acasa, pentru ca nu a gresit cine a spus"nicaieri nu e mai bine ca acasa!" O duminica placuta!