- marți, 28 iulie 2009

Gradina zoologica cu desene, animale si veri trecute

Am gasit cele 5 sezoane din desenele animate ''Hey, Arnold!'' , la care ma uitam in fiecare duminica, pentru ca doar atunci se difuzau desene animate ( cu exceptia postului Cartoon Network, unde gaseai ''Tom si Gerry'', ''Popeye'', ''Scooby Doo'' si destul de multe alte seriale animate, cam toata ziua) Desi cred ca Cartoon Network a aparut pe la noi un pic mai tarziu decat perioada in care asteptam duminicile sa vad Hey arnold, Winnie the Pooh , The angry beavers si inca trei sau patru seriale, care nu imi mai amintesc cum se numeau, unul cu un sat de hipopotami, altul cu ceva ursi care zburau cu avioane, cel cu piticii albastrii si pisica neagra si cel despre o familie cu multi multi copii mici, care faceau tot felul de nebunii (despre care mai tarziu am aflat ca se numea defapt The Rugrats, dar pe vremea cand ma uitam habar nu aveam de asta, si nici nu ma interesa, atat timp cand prindeam cate un episod din cand in cand), asa ca a fost o perioada in care vedeam desente animate doar duminica, nu am apucat in vremea aia sa ne saturam niciodata de desene animate.
Imi mai amintesc de un serial de desene animate, despre aventurile unui pescar singuratic, care traia cu pisica si cu rama lui, serial difuzat cred ca in fiecare dimineata, sau aproape fiecare dimineata, in vacantele de vara de dinainte sa merg la scoala, si, cum sa uit de Nils Holgerson, la care ne uitam cu totii, cu tata si cu mama, cu multa bucurie.
Dar am inceput sa zic de Hey Arnold!, de care ma bucur ca am reusit sa fac rost, si sunt curioasa daca o sa imi placa la fel de mult ca atunci, desi probabil ca nu, poate nu voi reusi sa ma uit pana la capat nici macar la un episod, dar macar le am si imi vor aminti de perioada in care desenele animate erau o bucurie pentru mine.
Acum probabil ca exista atat de multe, dar asta nu le ridica deloc valoarea, si nici bucuria celor care au parte de ele in nestire. Nu as da pentru nimic perioada in care am crescut eu cu cea de acum. Nici nu se punea problema sa avem calculator, pana prin clasa a 5-a, cat despre internet, mult mai tarziu, asa ca asta nu ne ocupa tot timpul sau aproape tot timpul ca la copii de azi. Cand se difuzau desene, ne uitam la desene, o ora sau poate doua pe saptamana, mergeam la pescuit, si ne culegeam chiar noi ramele, mergeam la strand, unde am invatat sa innot, mergeam la gradina de langa padure, si cand ne lasa mama, treceam strada si culegeam ghinde de la marginea padurii, sau frunze pe care mai apoi le presam ( cred ca mai am si acum cateva), mai vedeam cate o veverita, dupa care asta era singurul subiect al saptamanii ''am vazut o veverita adevarata!!!'' ,subiect pe care il dezbateam cu oricine era dispus sa asculte, sau gaseam pui de arici in gradina, pe care ii adoptam o vreme, cateva zile, sau poate mai putin, am avut si broasca testoasa-Matusalem, la care ii culegeam dude coapte si il urmaream cum le mananca cu ambele manute, am tinut si o cioara, pe care mama era nevoita sa o suporte in casa mai bine de un an, poate mai mult, am avut harciogi care mai scapau uneori prin casa, si trebuia sa mute mama si tata chiar si rafturile cu carti, sa ii recupereze, am avut si un sarpe o perioada, nu mai tin minte cum a ajuns la noi, dar de ala imi era destul de frica, chiar daca nu puneam mana pe el, il vedeam doar prin acvariu, am avut si o bufnita, probabil ca a ajuns la noi deja foarte batrana, pentru ca dupa cateva zile a si murit, si am ingropat-o in gradina, in cimitirul animalelor, unde duceam puii de ratusca morti, de gaina, pisici si caini, papagali si sticleti, si toate miscatorile care au murit pe parcursul anilor. Am avut ratuste care umblau dupa noi ca dupa mama lor, la care le prindeam muste si le dadeam bucati mari de paine, chiar daca mama ne-a explicat de atatea ori ca nu le trebuie decat bucati mici mici, ca ele sunt micute, dar noi ne distram de cum fugeau ele cu piciorutele mici, purtand bucatoaiele mari de paine sau de lebenita in cioc. Pui de pisica si de caine am avut in fiecare vara, aveam aici productie pe banda rulanta, nu era vara in care sa nu ne fete pisicile si catelele, nu asa ca acum, cand nu mai avem decat un motan, si ala castrat, si 4 caini, dar toti baieti. Dar si astia se descurca destul de bine sa calce si sa rupa florile din curte, sa lase par peste tot, dar de data asta, a ajuns si mama sa ii indrageasca, chiar foarte tare, asa ca nu mai sunt doar eu cea certata pentru ca ''uite ce au facut iar derbedeii aia de caini si pisici in curte cu florile''.
Verile erau tot timpul calduroase, nu stiu daca chiar asa ca acum, dar animalelor le-au placut din totdeauna zonele umbroase. Si unde era tot timpul cel mai umbros si mai placut, daca nu in grupurile cu flori, flori destul de mari si frumoase sa faca umbra, si pamant destul de acoperit sa fie poate si un pic umed, numai bun pentru culcus in zilele fierbinti ale acelor veri. Pisicile si cainii erau foarte multumiti cu culcusul lor, mama cu atat mai putin, cu cat pe unde se tolaneau dihaniile, florile se culcau la pamant, ca dupa razboi.
Dar sa revin inapoi in prezent. O noua zi de vara, din ultimele zile ale lunii iulie. Am inceput azi sa citesc Marele Gatsby (Scott Fitzgerald).

Un comentariu:

Anonim spunea...

De unde pot sa fac sh eu rost de Hey,Arnold??..imi plac si mi-au plaqt foarte mult.Multumesc!