- miercuri, 22 iulie 2009

in noapte

Dupa ce s-au stins toate luminile am incercat si eu sa adorm. Cu geamul deschis, ca toata vara. Cerul e plin de stele, Matucu latra, si din cand in cand se aude cum bea apa, chiar sub geamul meu, se aud si greierii fara de care noaptea ar fi pustie.
Ma simt ca si cum m-as afla intr-o calatorie in timp, ca si cum toate astea ar fi trecut demult, si acum, printr-o minune, am reusit sa revin in locul cel mai drag si linistit din toata lumea si din toata viata mea. In cealalta camera doarme mama, cu Mesu, Fox si Ariel, tata poate inca se uita la televizor, undeva, in gradina doarme si catelul meu Zuby, mort de peste 9 ani deja, dorm si papagalii ingropati demult, sticletii, ratustele si puii de pisica morti, pe undeva doarme si pisica mea draga Phoenix, care nu o sa imi mai vina acasa niciodata, pentru ca nu am fost in stare sa o protejez, pe ea care si-a pus toata increderea doar in mine, Sirtaki doarme intr-un culcus improvizat pe undeva, doarme gradina, doarme podul vechi care nu mai este, in care s-au nascut si au crescut generatii de pisici, dorm si mustele de pe ciresul din fata casei... unde mai este podul, unde mai e ciresul si unde mai sunt hortensiile? Mi-e aproape frica sa adorm, ca nu cumva sa se produca un cutremur in timp, care sa ma duca unde toate astea sunt doar amintiri nepalpabile.. sau ar putea sa ma duca inapoi intr-o vara trecuta, in care toti cei care nu mai sunt, sa ma intampine dimineata mieunand si latrand de bucurie la usa casei, sub cires. Dar atunci as sti cat de trecatoare sunt clipele alea, si m-as simti ca un tradator printre ei.
Asa cum il apuca pe tata cate un dor de casa parinteasca, asa m-a apucat pe mine, in miez de noapte, inconjurata de intunericul care a sters timpul si a amestecat amintirile trecute si viitoare.
Imi amintesc de un citat din romanul ''In noapte'' (Haruki Murakami) :

''lumea se zguduie puternic, se rupe si se naruie,apoi, pret de o clipa, dispare..totul se transforma intr-o pulbere pura,care se risipeste in toate directiile. apoi lumea se recladeste. o noua substanta ne imbraca. totul se petrece cat ai clipi din ochi...''

22iulie 2009...22 iulie 2009..22 iulie 2009.

2 comentarii:

ninulescu spunea...

...am incetat de mult sa mai dorm noaptea...stau si ascult radio toata noaptea, doar pentru sunet, de stiut ce se spune acolo nu stiu, dar imi place ca mai aud o voce aproape.. iar cind se crapa de ziua il opresc si adorm...nu mi-am pus niciodata intrebarea dece nu-mi place noaptea, poate pentru ca e prea multa liniste si prea multa tacere, asta am urit mereu... noaptea si singuratatea, si ca un blestem nu am reusit sa scap de nici una,,am fost singur chiar si in doi... poate mi-au ramas sechele de cind eram la spital, singur...eram intotdeauna singurul la care nu venea nimeni..eram singurul care minca mincarea de la spital si la care ii era mereu foame, si desi stiam ca la mine nu vine nimeni de fiecare data speram ca cel ce va intra primul pe usa va veni la mine, noaptea ma gindeam doar la oamenii din salon care isi traisera ultima clipa linga mine, retraiam totul si ma gindeam la ce-i care au ramas care va "pleca" primul...imi era frica, tare frica, si nu cunosteam pe nimeni, toti imi erau straini... toti bagau fel de fel de ace prin mine si ma faceau sa sufar... singura persoana cu care m-am inteles bine timp de 5 ani a fost prietenul meu care a plecat cu fosta mea sotie, de atunci nu am mai avut nici un prieten inafara de catelul meu...dar acum si el a "plecat'...si din nou sint singur...iar pina dimineata mai este inca mult.....
Scrii tare frumos...atit de frumos incit daca as incerca sa spun in cuvinte ar trebui sa inventez cuvinte noi, cele obisnuite sint prea sarace pentru a exprima ce vreau eu sa zic, sper ca intr-o noapte sa pot citi o carte scrisa de tine...mi-ar place tare mult..

Noapte buna domnisoara Iulia...noapte buna !

fifica spunea...

Ninulescu are dreptate, ce frumoasă eşti, Iuliţă, aşa să rămâi mereu! :)