- miercuri, 1 iulie 2009

Somewhere in time (1980)

Beyond fantasy. Beyond obsession. Beyond time itself... he will find her.






Cred ca este cel mai frumos film pe care l-am vazut.

Actiunea demareaza in anul 1972, cand, aflat la primul sau mare succes dramaturgic,Richard Collier este abordat de o doamna in varsta care ii da un ceas de buzunar cu medalion care contine fotografia unei femei fascinant de frumoase şi-i spune înainte de a dispărea: "Întoarce-te la mine!"
Cativa ani mai tarziu, cand se afla in pragul unei caderi nervoase, paraseste orasul pentru a se putea revigora si ajunge langa orasul in care si-a facut studiile, la hotelul Grand. In plimbarile sale prin hotel, gaseste in muzeul hotelului fotografia unei femei tinere si frumoase, aceeasi fotografie ca cea primita cu medalionul.
Este captivat de tanara din fotografie si incearca sa afle cine e aceasta. In cautarile sale, reuseste sa o identifica ca fiind Elise McKenna o actrita de la inceputul secolului si afla ca tanara este de fapt chiar batrana ce ii daruise ceasul de buzunar in urma cu cativa ani, care murise intre timp.
Determinat sa o intalneasca, el reuseste prin autohipnoza sa se trimita in timp in anul 1912.
Imbracat cu hainele epocii ( de fapt avea sa constate ca erau demodate, fiind cu cel putin 15 ani mai vechi) reuseste sa o cunoasca pe femeia visurilor lui, cu care are o scurta dar extraordinar de intensa poveste de dragoste. Impresarul Robinson vede in Collier un rival in deturnarea preocuparilor actritei de la jocul pe scena si incearca sa-l neutralizeze prin forta.
Pana la urma, dramaturgul se intoarce brutal in 1980, dupa ce vede, aflat in 1912, o moneda actuala, gasita intamplator in buzunar. Ceasul ramane in mana Elisei, pentru a se putea inchide in timp cercul actiunii. Filmul se sfarseste impresionant cu incercarile disperate dar esuate ale personajului principal de a se reintoarce in timp la marea sa iubire.


Actorul principal, Christopher Reeve(1952-2004) a devenit celebru datorita rolului din Superman. Pe el l-am recunoscut de la inceput, dar nu am aflat decat la finalul filmului cine e actrita incredibil de frumoasa care a jucat rolul Elisei McKenna. Este vorba de Jane Seymour (n.1951), actrita pe care nu o stiam decat ''batrana'', adica asa cum e acum, si a fost o surpriza incredibila sa vad cum arata in tinerete. Nu mai gasesc nicio asemanare intre ea de acum 29 de ani, si cea din prezent. Decorul, personajele, chiar si sunetele ''fac parte din trecut''. Pe durata filmului uiti complet ca te afli aici si acum, si calatoresti cu personajul principal inapoi in timp, si nu mai sti in ce an te vei intoarce..in anul din care a plecat el, sau in anul in care te afli tu cand day ''play''. Mi-a placut nespus de mult, si il voi revedea cu placere. Dupa ce am vazut filmul asta, imi va fi foarte greu sa mai zic despre un film ca este ''bun''.





It is June 27, 1927. You are lying in your bed in the Grand Hotel and it is 6 p.m. on the evening of June 27, 1912. Your mind accepts this absolutely. 6 p.m on June, 1912. Elise McKenna is in his hotel at this very moment. Her manager, William Fawcett Robinson, is in this hotel at this very moment. Now, this moment, here. Both in the Grand Hotel on this evening of June 27, 1912. 6 p.m on June 27, 1912. Elise McKenna, now, in this hotel. She and her company are in this hotel at this very moment. Now on June 27, 1912, 6 p.m. Your mind accepts this, absolutely. You have traveled back in time, soon you will open your eyes. You will walk into the corridor, and you will go downstairs and you will find Elise McKenna, who is in this hotel at this very moment.




2 comentarii:

veres florian spunea...

am fost la animatia ”up”.
superb film.
minunat si in romaneste, cred ca in engleza suna si mai bine.
incerc sa nu consum filme agresive, ca si cele descrise de tine mai jos.
am o viata si o ...; si imi pare rau sa initiez niste cascade de ganduri care sa ma faca sa urasc omul, sau oamenii.
incerc sa nu distrug temelia vietii: binele universal din care facem fiecare parte.
astia care fac filme de groaza exploateaza in noi angoasa, anxietatea si eu cred ca fac rau sufletului. chiar daca e arta. prefer arta din care iese lumina cunoasterii (dar nu a raului).
imi place cronica ta de film.

Ninu spunea...

Ma bucur mult Iulia, ca ti-a placut filmul "Somewhere in time", vroiam de mult sa te rog sa-l vezi, eu de fapt asa am gasit blogul tau cautind ceva despre un film care m-a dezamagit profund este vorba de The Unborn, dupa ce am citit ce ai scris despre el am fost fascinant cit de frumos gindesti si ce cultura cinematografica ai, ma bucur mult ca pot sa citesc ce scrii, de fapt e o onoare pentru mine, iti multumesc pentru ca ai aceptat sa vezi acest film, iti multumesc pentru ce ai scris despre el, eu il vad lunar, altfel mi-e teama sa nu mor pe dinauntru.
Ps. m-as bucura mult sa-mi vorbesti de la egal la egal...si iti multumesc mult inca odata.