- vineri, 31 iulie 2009

Tiranul (Valerio Massimo Manfredi)

Corint, anul 342 i.Hr. , al doilea an al celei de-a cix-a olimpiade

Tiranul este povestea lui Dyonisios I al Syracuzei, care preia puterea şi îşi impune domnia autoritară asupra coloniei greceşti din Sicilia : de la copilul care a crescut pe stradă încăierându-se, pana la ''stapanul celui mai mare si mai bogat oras din lume''.
Dyonisios, abia trecut de douazeci de ani, luptator neinfricat in armata siracuzana, este nevoit sa asiste la inspaimantatorul masacru de la Selinuntes, dezlantuit din cauza ezitarilor guvernului democratic din acel infloritor oras grecesc de la granita cu provincia cartagineza. Revolta si furia fac ca in sufletul lui sa ia nastere trei convingeri de nestramutat: democratiile sunt ineficiente, cartaginezii trebuie alungati din Sicilia, pentru ca sunt dusmanii de moarte ai elenismului si, in consecinta, singurul om in stare sa duca la capat o asemenea lupta este el insusi. Dyonisios vrea sa transforme Sicilia intr-o insula greceasca si, pentru a-si pune in practica acest ideal, este gata sa inlature din cale orice obstacol. Ca sa detina controlul absolut asupra resurselor economice si militare ale cetatii sale, este gata sa-si puna in joc locul in istorie si sa fie stigmatizat de generatiile viitoare ca Tiran. Ia nastere in felul acesta aventura unui om care a reusit sa stranga sub comanda sa cea mai mare armata a antichitatii, care a devenit stapan peste aproape toata Sicilia si peste buna parte din Italia, i-a infrant pe barbari in nenumarate batali, a inventat masini de razboi cum nu se mai vazusera pana atunci : infricosatoare si invincibilele pentere, nave de lupta cu cinci randuri de cate cincizeci de vaslasi, a construit in numai cateva luni cele mai impunatoare fortificatii care fusesera vazute vreodata , a mutat din loc popoare intregi, a intemeiat colonii in marea Tireniana si in Adriatica, s-a casatorit cu doua femei in aceeai zi, chiar daca a ramas pentru toata viata devotat, cu gingasie si vigoare, amintirii unei prime iubiri nefericite pentru Aretis, prima lui sotie, pe care a cunoscut-o printre supravietuitorii macelului de la Selinuntes, si care a fost ucisa brutal de dusmanii lui politici..

Acţiunea romanului se desfasoara intr-un context foarte agitat. Cartaginezii atacă permanent coloniile greceşti din Sicilia, mici orăşele destinate comerţului, orasele care nu sunt in stare sa se apere, datorita dezbinarii care exista intre ele. Dyonisios, printr-o domnie fără echivoc a voinţei unui om, impune o strategie clară, precisă, pentru a ii tine deoparte de barbarii cartaginezi. Luptele sunt atroce, adevărate măceluri, carnagii de neimaginat, urmate de dezlănţuirea unor represalii groaznice asupra supravieţuitorilor. Cei care sunt prinsi, sunt macelariti sau vanduti ca sclavi. Orasele cucerite de ''barbari'' sunt distruse, templele, casele, toate dovezile unei civilizatii sunt facute praf, si singura solutie pentru a opri aceste maceluri, e hotararea si putrea unui singur om : Dyonisios. Va lupta pana in ultima clipa, la 60 de ani facand inca planuri pentru a-i alunga pe cartaginezi din Sicilia, planuri curmate de o moarte neasteptata: ''nimeni nu a reusit vreodata sa explice de ce a murit''

Povestea lui Dyonisios I este prezetata in perfecta concordanta cu izvoarele istorice(Diodor din Sicilia, si insusi Filistos pe care il intalnim in roman, unul dintre cei mai apropiati si de incredere prieten al lui Dyonisos)
Este o poveste impresionanta, dintr-o lume care nu va mai exista niciodata. Nu vor mai exista niciodata astfel de oameni, pentru ca lumea in care traim acum este artificiala, nu mai exista valori, nu mai exista nimic de cucerit sau de aparat, pentru ca suntem legati la ochi, la maini si la picioare si azvarliti intr-o lume a falselor valori, a falselor idealuri, a falselor adevaruri. Singurul loc in care imi doresc sa fiu ma asteapta printre paginile unui alt roman istoric care ma asteapta. Incep sa citesc ''Testamentul lui Seneca'' (Pedro Galvez) :un roman istoric care evoca viata senatorului si filosofului Seneca, intriga politica a unei ere si un portret de exceptie al imparatului Nero.

Un comentariu:

ninulescu spunea...

Doamnee deci si asta avea aceleasi apucaturi ca Bush..numai ca nu avea un Guantanamo, asa ca-i termina pe loc :(