- duminică, 12 iulie 2009

Viza pentru o tara civilizata


Am doar 21 de ani, imi iubesc tara pentru ca m-am nascut si am crescut aici, dar mi-e scarba de ce se petrece acum in Romania.
Curve orbile si uzate se dau mari dive, persoane care nu au nici un respect pentru familie, extra-divortate de zeci de ori dau sfaturi pentru ''viata de familie'', aceleasi 'dive'' cu posete de zeci de mii de euro la brat, cu tocuri mai scumpe decat intretinerea pe un an la o familie obisnuita, cu tencuiala colorata care le mascheaza tenul perfect, marcat de abuzurile vietii de ''om exemplar'' , afiseaza zambete isterice si critica ''femeia obisnuita, care habar nu are se imbrace, sa se comporte si sa se respecte'' , doar pentru ca femeia obisnuita, se intampla sa fie sotie ( a aceluias barbat), mama, angajata dar si casnica, si nu isi permite sa dea sumele pe care le cheltuie ele pe extensii de par, imbracaminte, si alte artificii care ar face orice om sa arate ''ca in reviste'' .
Pornesti televizorul si nu ai cum sa nu dai de cate o ''diva'' plina de sine, femei care fac de rusine purtatoarele de fusta prin nerusinarea, prostia, ingamfarea lor dusa la extrem, chiar daca incearca sa para cat mai naturale, mai finute, mai ''doamne'' , mascarada e scarbos de evidenta. Domnisoare de 18 de ani, crescute in mizerie, prostitutie la coltul blocului si in boschetii din parc, frumos tencuite, ajunse pe ''micul ecran'' la tot felul de emisiuni de 2 lei, unde chiar daca nu pot lega corect cateva cuvinte banale care sa formeze o propozitie, se cizeleaza in arta datului din fund, si primesc titlul de ''diva'' , dupa care apar sosiile abea trecute de pubertate, sau poate nici macar atat, fetite care incerca sa le copieze, oripiland bunul simt la modul extrem .
Despre barbati nu are rost sa vorbesc, pentru ca e greu sa ii numesti barbati pe mascaricii care isi fac veacul la minunatele emisiuni din grila de programe de divertisment romanesti. Asa ca mai bine nu.


Despre stirile de la ora 5, stie deja toata lumea. Vedem romanii in toata splendoarea lor. Violandu-si copii, mamele, bagand cutitul, din cand in cand, in proprii parinti, chinuind animalele, sau chinuindu-se unii pe altii, cu cele mai diverse si ingenioase metode, murind in santuri de betie, facand scandal in barurile infecte in care isi duc veacul, intrand in curul gol in scoli, sa stranga de gat cate un profesor, facand accidente cu masini de lux, omorand oameni nevinovati, familii intregi, de dragul vitezei care ii face sa para ''mai tari'', vedem sate intregi cufundate in saracie inimaginabila, oameni care nu stiu sa citeasca, nu au curent, si isi folosesc copii pe post de cai, sa traga de dimineata pana seara pe camp, batrani care se sinucid de frica zilelor mizerabile care le-au mai ramas, oameni in toata firea care se sinucid de disperare, lasand in urma copii nefericiti, barbati care isi bat sotiile, ca nu au avut ce sa puna in supa, copii de 12 ani care fac filme porno in pauze, cu telefoanele mobile, tineri care dau in cap sau injunghie pentru 10 lei, in contrast cu cartiere de lux unde viata curge parca din alt izvor, oameni care dau sume inimaginabile pe haine, masini, vacante exotice sau alte excentricitati, oameni care isi permit operatii si tratamente pentru sanatatea sau nebunia lor, oameni care traiesc fara grija zilei de maine...
Cand eram mica, nu credeam ca asa ceva exista altundeva decat in filme. Atunci nu imi placea sa ma uit la putinele filme care erau difuzate, din cand in cand la televizor, pentru ca mi se facea frica vazand posibilitatea existentei unei lumi atat de rele. Acum ma uit la filme ca sa uit de lumea care se desfasoara sub ochii nostri, zi de zi, tot mai brutal si neomenesc.

Am vorbit despre oamenii obisnuiti. Cei care traiesc pe strazile pe care umblam noi, in casele pe care le vedem noi, cei care stau la cozile la care stam noi. Dar ce sa zic despre cei care ''sunt la putere''? Cei care sunt pusi acolo, sa faca ordine, sa puna la punct, sa rezolve probleme si sa ii lase pe oameni sa isi vada de lucru? De cei care isi bat joc de noi pe fata, care in ''perioada de criza'' au bani pentru turism, dar nu au pentru sanatate, au bani pentru ''ministerul tineretului'', dar nu au pentru invatamant, au bani sa construiasca scene de zeci sau sute de mii de euro, dar nu construiesc camine pentru studenti, au bani pentru campanii electorale ale copiilor de presedinti, dar nu au pentru hrana bolnavilor in spitale, pentru salarii si medicamente, pentru justitie, pentru oamenii care duc o viata de responsabilitati si sunt rasplatiti cu nimic.
Trebuie sa fii incredibil de tampit sa crezi ca, oferindu-i o sansa fiicei presedintelui, le oferi o sansa tinerilor. Ea nu are nevoie oricum de sansa aceasta, are viata asigurata, are un salar de 7.000 de lei lunar, ce ii mai trebuie? A candiat pe cont propriu, dar care alt tanar din tara asta si-ar mai fi putut permite o campanie electorala? Ce sclipire de geniu are ea, de a ajuns atat de departe, facand abstractie de faptul ca e fiica presedintelui tarii? Are intr-adevar o sclipire de geniu, intr-atat de mare, incat nu ii permite nici sa se exprime, eclipsandu-i vorbirea, si tot. Sau e proasta. Pur si simplu.
Tinerii nu au neaparata nevoie de un alt tanar sa ii reprezinte. Construiti camine studentesti, oferiti-le burse de studiu, nu batjocura, oferiti-le loc de munca, oferiti-le profesori instruiti si demni, nu le luati profesorilor si acel putin pe care il au, sa ii dezumanizati si sa devina complet nepasatori, corupti si disperati. Banii aceia din campania eleoctorala irosita a domnisoarei isi gaseau un loc mai cinstit in lucrurile astea. Asa credeam si eu ca vor sa ofere ''o sansa tinerilor''.



Nu stiu daca e normal ca la 21 de ani, sa adun atatea nemultumiri la adresa tarii mele, dar nici oarba nu sunt. Am nevoie de toate astea, din pacate, ca sa imi fac curaj sa plec. Sa traiesc intr-o tara civilizata, unde oamenii care muncesc nu sunt calcati in picioare. Unde oamenii nu sunt batjocoriti in halul asta. Unde atunci cand e nevoie de bani in sanatate, banii sunt bagati in sanatate, si nu in turism. Unde atunci cand e nevoie sa se construiasca un camin, se constuieste un camin, si nu o biata scena de spectacolo.
Si da, acolo vreau sa fie ''acasa''.

* poza e pusa corect, cu fundul in sus

7 comentarii:

Cristian spunea...

Ai sintetizat cam cum vad si eu lucrurile in RO.
Dif dintre noi e un deceniu + faptul ca eu am inghegata deja o familie si nu mai am elanul pe care il ai tu.
Il aveam si eu la 21 de ani , dar s-a stins pe parcurs.
Ai 2 alternative: pleci fara sa te uiti inapoi (dar sa nu crezi ca totul va fi roz + dorul de cei apropiati) sau ramai si prin educatia care o ai ,prin felul tau de a fi vei schimba pe altii prin outerea exemplului.BAfta !!!

iulia spunea...

Sunt constienta ca elanul va disparea si la mine, pentru ca, deocamdata nu am nici o grija mare, decat sa imi termin studiile, dar stiu sa imi imaginez ce e epuizant sa iti cauti loc de munca, sa iti faci o familie, sa o intretii, etc.
Stiu si nici nu ma astept sa fie totul roz, a fost greu si primul an de facultate, la Cluj, la mai putin de 200 km de casa, imi imaginze cat de greu e mai departe, intr-o tara in care se vorbeste alta limba, oamenii au in spate o alta istorie, o alta mentalitate, dar stiu si ca sunt suficient de tanara sa ma pot adapta, invat sa ma pot duce acolo nu ca si sluga, chiar daca sunt constienta ca va trebui sa lucrez si ma straduiesc mai mult decat altii, dar vreau sa cred ca e mai bine sa fac asta intr-o lume mai civilizata decat cea in care traiesc acum.
Nu visez la nu-stiu-ce bogatii, ala ar fi elanul unui copil de 15 ani, dar vreau sa traiesc printre oameni civilizati, care se respecta.
Nu am puterea sa raman aici, vazand ce se intampla in jur.
Cei care incearca sa munceasca cinstit aici, sunt calcati in picioare. Tata a lucrat douazeci de ani intr-un spital, in conditii aproape inumane, la un microscop invechit, care i-a distrus ochii, sanatatea, a platit o multime de bani la asigurarea de sanatate, iar acum, cand il mananca de viu toate bolile, trebuie sa lucreze in continuare, ca sa isi asigure tratament. Daca un medic ajunge in situatia asta, si nu unul oarecare, ci unul care a fost atata timp singurul anatomo-patolog din oras, atunci la ce sa se astepte un biet inginer, profesor sau orice altceva?
Nu e suficient un singur om sa lupte impotriva a tot ceea ce se intampla aici. Stiu ca e mai bine sa ramai si sa lupti, dar nu cred ca se va intampla nu-stiu-ce schimbare in viata pe parcursul unei vieti de om. Si eu nu vreau sa imi sacrfic viata cum au facut-o altii, fara nici o rasplata. Sa vezi ca ceva se schimba.
Este bine,intr-adevar, dar nu pentru noi, oamenii de rand.

Cristian spunea...

Da e adevarat si trist ce spui.
Discrepantele intre diferite categorii sociale sunt foarte mari.
Eu ma gandeam la ce asteptari sa avem daca pleaca toti tineri care sunt capabili ?
Incet incet se schimba lucrurile si la noi.
Se vor irosi cateva generatii,dar sunt sigur ca merita.

Ninu spunea...

Daca macar 30 la suta din tinerii de astazi ar gindi ca tine Iulia, am mai avea o sansa, din pacate modele tinerilor din ziua de astazi sint niste manelisti cu 2 clase, si eu cunosc 3 baieti care fac facultatea la Cluj, si a caror grija este doar pet-ul de bere si un celular cit mai sofisticat alta grija nu au, altceva nu ai ce vorbi cu ei, lumea se timpeste..ori e timpita deja, daca cu asemenea oameni trebuie sa ne asiguram viitorul atunci e clar cum va arata el...politicienii care sint Europarlamentari sint niste specimene de toata jena in ce-a mai mare parte, o adunatura pestrita demna de cascadorii risului...sintem de toata jena, si politic si social, si din pacate ( ma repet, ca de obicei) nu cred ca avem vre-o sansa la mai bine, daca v-a cistiga Basescu inca un mandat suntem pierduti fara nici o indoiala... Dumnezeu sa ne apere !

fifica spunea...

„Nu stiu daca e normal ca la 21 de ani, sa adun atatea nemultumiri la adresa tarii mele...”

Cam tot pe la vârsta asta m-a apucat şi pe mine lehamitea dar atât de rău, încât am făcut şi pe dracu-n patru să plec de acolo, o să scriu şi eu ceva pe blogul meu referitor la asta dar probabil n-o să pară atât de grav şi vehement ca ceea ce ai scris tu, eu deja sunt ruptă de toate cele de ceva timp, sunt mult mai detaşată sau poate nu mai sunt la curent, însă cicatricele au rămas.

Acolo unde ţie bine ţie şi celor dragi e adevăratul „acasă”. Numai bine! :)

dorian spunea...

Na, ce e de facut?

fifica spunea...

Nimic, încurajăm doar copiii să nu le fie frică şi dacă le cresc aripi pe umeri, să-nveţe cum să şi le poarte chiar dacă numai la gândul ce grele o să fie se sperie niţel, aripile sunt frumoase, cu ele poţi să zbori...