- joi, 13 august 2009

Satu Mare


Orasul este pustiu. Nimeni nu se mai plimba pe dig, strazile sunt goale si singurele locuri unde mai poti vedea oameni sunt in parcul din fata hotelului Dacia si pe pietonala de langa magazinul Somesu (langa blocurile cu balcoane de cascaval :P ) . E straniu cat de pustiu si mort e orasul. Si nu e vorba numai de serile din zilele de 13, ca sa imi spuna cineva ca nu ies azi oamenii ca e zi cu ghinion. Dimineata e putina forfota, dar mama imi povestea ce puhoi de lume mergea spre locurile de munca, inca de pe la ora 5-6 dimineata, in perioada in care era ea tanara, cum drumul catre gara era plin de oameni, care mergeau spre casa dupa o zi de lucru, unde sunt acum acei oameni? Si printre putinii care au loc de munca, se fac disponibilizari, sunt dati afara oameni si distruse familii, li se taie orice sansa de a duce o viata demna si stabila. Cine sa mai aiba chef de promenada, cand totul se destrama in jur?
Poti vedea copii de 15- 16 ani, care inca mai cred ca maruntisurile care ii framanta pe ei sunt cele mai mari catastrofe din lume, fetite care au uitat sa isi traiasca copilaria, si au sarit, sau se straduiesc sa sara direct la statutul de femei, ceea ce nu le reuseste, si ajung sa pozeze in ipostaze grotesti si inspaimantatoare, baietei caraghiosi cu tigara in gura, care nu-si vad adevarata oglindire in baltile strazii, ci se vad mari si impresionanti, o harababura pestrita de oameni in devenire, cativa parinti de copii mici, care-si plimba odraslele in parcurile aerisite, inainte de a-i duce la culcare in apartamentele imbacsite, un tablou jalnic si vesel in acelasi timp, in cele doua petice din orasul asta, in care mai poti vedea lumea forfotind.
Strazile, in drum spre casa, sunt doar aparent linistite si tacute, pentru ca intunericul care s-a lasat intre timp e apasator. Aproape nici nu mai stii unde te afli, nu mai recunosti strazile pe care ai crescut in timp ce le bateai in sus si in jos, si curtile sunt pustii, si abea daca mai latra vreun caine. Nu traiesc in zona asta decat de vreo 21 de ani, de cand m-am nascut, dar s-au schimbat atat de multe in acest timp. Majoritatea caselor sunt aceleasi, dar copii mici au crescut si au aparut altii mici, unii au imbatranit, altii au murit, dar schimbarea nu consta doar in acest ciclu al vietii si al mortii.
La Cluj e altfel. Cel putin in Hasdeu, unde studentii forfotesc zi si noapte. Dar e doar o iluzie, pentru ca de fiecare data sunt alti studenti, altii si altii, pentru ca cei dinainte sa se intoarca fiecare in orasul lui drag si mort, sau altii, mai indrazneti, luand drumul pribegiei, sa se duca in orasele care nu dorm niciodata..


Nu ma pot abtine sa nu va arat cateva poze cu Satu Mare de alta data, cu mult inainte sa ma fi nascut eu. Pozele le-am luat de pe pagina de Flickr a primariei orasului : link










Bunicii si strabunicii mei au trait in decorul asta. Unde mai sunt bietii de ei, si cine isi mai aminteste ce necazuri si ce bucurii au avut? Tata lui tata nu e inmormantat langa Somes, ca si bunica, ci langa Dunare, la Orsova, departe de orasul nostru. Cat de fragil, schimbator si trecator e totul.

6 comentarii:

Ninulescu spunea...

...Poate prea fragil si prea trecator :(

Tivadar Emanuel spunea...

Mi-i dor de Satu Mare! ...

Tivadar Emanuel spunea...

Poze cu Satu Mare cel pustiu nu postezi? :-)

SunLoVeR spunea...

sunt asa departe de orasul asta..dar am timp sa calatoresc..8->

Rappa_ru' spunea...

Eu pot sa zic ca daca ar fi un oras care imi place mai mult in Romania, ar fi Satu-Mare. Este imbinarea foarte frumoasa(zic eu) dintre istorie si prezent, un oras cu multe peisaje si cladiri cu arhitecturi deosebite, localuri si restaurante care intregesc peisajul de "cetate medievala moderna",daca imi permiti sa ii spun asa...daca te intebi, am fost in Satu-Mare de 4 ori, cu ocazia concursului de chimie Chimexpert si de fiecare data mi-a placut foarte mult:)

iulia spunea...

Ma bucur mult ca ti-a placut aici!