- duminică, 1 iunie 2014

Astazi nu cumpar zei!

Nu imi plac reclamele. Pe vremea cand ma uitam la filme la televizor, reclamele ma faceau sa renunt sa ma mai uit la continuarea unui film, pentru ca suportam 3 minute de reclame, 5, dar cand depaseau 10 minute, nu ma mai puteam injosi sa astept. Exista optiunea ''butonatului'' telecomandei, dar probabil ca posturile de televiziune se inteleg, si difuzeaza reclamele cam in acelasi timp. E valabil si la radio.
Din fericire, ceea ce pe vremea aceea era doar un vis-sa ma uit la film cand vreau, cum vreau, fara intreruperi, sau cu intreruperi programate de mine- a devenit realitate, o realitate palpabila, de zi cu zi.
Nu imi pasa cat de minunati sunt detergentii, cat de superba devine dantura dupa ce o speli cu Colgate, nu imi pasa, intelegeti? Pentru ca daca voi avea nevoie de ceva, prefer sa aleg produsul dupa alte criterii, decat mesajele subliminale din reclamele lor.
Fiecare are cate ceva de vanzare, pentru ca din asta traim, pana la urma. Dar cand exista libertatea de obtiune, imi place sa ma bucur de ea. Si daca am nevoie de ghidare, am sa caut singura, nu trebuie sa mi-o bagati pe gat.
Propaganda religioasa este si ea un fel de reclama. Brutala, urat mirositoare, deranjanta si penibila. Ma deranjeaza cei care umbla din poarta in poarta cu misiunea de increstinare la fel cum ma deranjeaza reclamele, sau cersetorii. Unde credeti ca sunteti? In Africa? Daca totusi am proasta inspiratie sa deschid usa la vanzatorii de credinte ambulante, o vor regreta din plin. Sau ar trebui sa o faca, desi mi-e greu de crezut ca astfel de fiinte gandesc normal. Atat despre cei care ataca direct, sperand ca vor schimba din temelii credintele cuiva, indoctrinandu-l cu o noua credinta, minunata, cea a lor, sau cea pe care sunt pusi sa o vanda. Chiar daca pe gratis. Nu, mersi.
Pe ce criterii va alegeti cumparatorii de zei, demoni si promisiuni? Eu nu cred ca aveti criterii. Va bucurati de tot ce pica. Sa stiti totusi ca nu mi-am facut blog sa primesc oferte promotionale de noi si noi credinte. Nu cumpar zeii nimanui, sa stiti. Daca voi simti vreodata nevoia de zei, mi-i voi fauri singura.
Nu am nevoie de idolul vostru, sa ma inchin la el. Daca simt nevoia sa fac plecaciuni, sa nu ma doara spatele la batranete, ma voi duce sa fac sport, sa stiti. Daca voi simti nevoia sa implor fiinte nevazute, o sa ma duc sa ma rog totusi la copacii taiati din padure. In ei as putea sa cred, daca m-as stradui putin.
Daca voi simi nevoia sa imi asigur un loc de veci, voi strange bani, si imi voi cumpara un loc de mormant. Intr-un loc cu umbra, poate chiar sub copacul acela de langa gara, in cazul in care sunteti curiosi.
Daca voi simti nevoia sa ma tem de forte nevazute, si de pedeapsa lor, o sa ma tem de tunete, sau de partea nevazuta a soarelui. Sau voi inventa eu un zeu simpatic de care sa ma tem, cand voi avea chef.
Acum, cand am realizat, sper, sa va conving sa ma caracterizati drept o cauza pierduta, un suflet gol al carui destin e sa arda in vesnice chinuri in iadul vostru ( ar trebui oare sa va multumesc ca ma primiti macar acolo, fiind un loc al vostru, chiar daca negativ? ) sper sa intelegeti sa ma lasati in pace. Voi, cei care vindeti credinte si zei. Nu, multumesc.

4 comentarii:

CORA spunea...

Postarea ta mi-a amintit de o chestie pe care am citit-o undeva: lumea vrea cu tot dinadinsul sa ne faca sa ne asemanam cu toti ceilalti! Lumea este suficient de persuasiva cat sa ne dezvolte spiritul de turma. Numai ca e bine sa ne autodezvoltam coloana vertebrala si sa o mentinem asa: VERTICALA!

Ninu spunea...

:) subscriu!

Iosif Eci spunea...

ai dreptate ....i-ti cumperi loc de veci, o sa faci sport...ma rog ! Felicitari !
Problema e ca trebuie sa si poti sa faci toate astea ..........
o sa-mi raspunzi ca sigur ca poti ....
Scuze ca te intreb dar presupanan-d ca exista Dumnezeu ( eu sunt sigur de asta ) tu esti singura din lume care are un contract special cu el ?
Te rog sa nu te superi.....intrebam si eu asa......
salutari all !

iulia spunea...

Nici o suparare, nu suntem aici sa ne suparam!
Nu stiu de unde ati dedus ca doar eu am un contact special cu dumnezeu, presupunand ca el ar exista. Am contact cu constiinta mea, care nu arelegatura cu zeii fauriti de oameni pentru oameni.
Mi-am exprimat doar profundul dispret pentru oamenii care vor cu orice pret sa ii converteasca pe altii la credintele lor. Eu sunt de parere ca fiecare crede in ce vrea el, nu ma priveste, si nu ii priveste nici pe ei in ce si cum cred eu.
Partea cu locul de veci mi se pare o solutie cat se poate de practica, de ce nu a-si putea la un moment dat sa imi cumpar si eu unul, adica un loc in cimitir?