- marți, 15 septembrie 2009

Erich von Daniken- Provcarea zeilor

Chiar daca mai jos veti gasi un fragment din ''Provocarea zeilor'', voi incepe cu un citat dintr-un alt autor.(Baronul d'Holbach)

Dacă mergem înapoi la începuturile lucrurilor, vom descoperi întotdeauna că ignoranţa şi teama au creat zeii; că imaginaţia, impresia şi înşelăciunea i-au ornat; că slăbiciunea îi venerează; că obişnuinţa îi tolerează; şi că tirania îi favorizează pentru a profita de orbirea oamenilor.

Cine sau ce a creat universul?
Cine sau ce a insuflat ''viata'' materiei neinsufletite?
Cine sau ce a vrut sa se nasca viata inteligenta si sa devenim ceea ce suntem?
(...)
Daca tot ce exista a fost creeat de o singura entitate, aceasta trebuie sa fie dreapta, atotputernica si buna, intrucat totul a aparut din vointa sa.
Atunci de ce acest dumnezeu atotputernic lasa sa se aprinda razboaie, sa curga sange si lacrimi?
De ce acest dumnezeu al dreptatii permite asasinarea unor copii nevinovati?
Daca acest dumnezeu al intelepciunii vrea ca toti oamenii sa-l serveasca cum spun religiile, de ce lasa sa infloreasca pe o singura planeta douazeci de mii de religii si secte care se sfasie intre ele in numele lui?
Cum poate sa admita un dumnezeu bun si intelept ca bogatii sa se imbogateasca si mai tare, ca saracii sa saraceasca si mai mult, de vreme ce se presupune ca toti oamenii sunt copii lui?
Ce semnificatie a conferit acest dumnezeu vietii inteligente?

In ''Hazard si necesitate'', specialistul in biologia moleculara, Jacques Monod defineste cele trei faze care conditioneaza nasterea vietii:
1. formarea principalelor elemente chimice constitutive ale vietii pe pamant: nucleotidele si acizii aminati
2. pornind de la aceste elemente, formarea macromoleculelor cu facultatea de a se dubla.
3. in jurul acestor structuri capabile sa se multiplice la infinit se construieste un aparat teleonomic, un sistem perfect autonom care duce la celula elementara.

Monid isi bazeaza teoria pe cele mai recente descperiri in biologie si genetica.
In urma cu miliarde de ani, in atmosfera si pe scoarta terestra au aparut anumite combinatii simple pe baza de carbon, apoi apa si amoniacul.
Din aceste combinatii simple s-au nascut numeroase substante, printre care nucleotidele si acizii aminati care, in ''supa'' prebiotica, au dus pana la urma la formarea primului organism, adica a unei prime celule, a unei prime forme elementare de viata.
Asta intr-o vreme cand procesele fizice si chimice nu erau inca legate de pezenta fiintelor vii.

Ramane intrebarea: care este forta elementara care a pus la punct substantele chimice constitutive ale vietii? De unde au venit ingredientele care au permis vietii sa se nasca in ''supa'' originara?

Profesorul Georges Lemaitre, fizician si matematician care isi desfasoara activitatea la Bruxelles, intervine cu o idee foarte seducatoare in discutia originii lumilor. In urma cu miliarde de ani, toata materia era condensata intr-un atom primordial, o masa enorma de materie a carei coexiune era asigurata de un singur nucleu. Din cauza fortelor tot mai mari, pana la urma blocul de materie a explodat. Aceasta explozie a dat nastere la miliarde de ramasite care mai tarziu s-au asamblat, in cursul unei perioade foarte lungi de consolidare, in numeroase galaxii.

A personifica forta care trebuie sa fi existat inaintea exploziei primordiale, denumind-o dumnezeu, reprezentand-o sub aspectul unui mosneag cumsecade inseamna a-ti interzice pentru totdeauna o viziune mai lucida asupra lucrurilor.
Aceasta forta elementara care exista inaintea oricarei deveniri , cred ca trebuie sa ne-o reprezentam ca pe o forta neutra. Aceasta forta neutra provoaca marea explozie care avea sa dea nastere totalitatii lumilor.
Astfel forta elementara imateriala devine ea insasi materie. Ea cunoastea dinainte rezultatul exploziei, aceasta trebuind sa ii permita sa ajunga intr-o noua dimensiune, cea a vietii reale.
Sa ne inchipuim un computer functionand cu o suta de miliarde de unitati de memorie(biti). Acest computer avea o ''constiinta personala'' inscrisa in circuitele foarte complexe ale masinii. Daca computerul ''se arunca in aer'' fara ca in prealabil sa-si fi magnetizat totalitatea bitilor, constiinta sa personala este anihilata prin explozie.
Dar explozia este hotarata ''in cunostiinta de cauza'' de masina ganditoare. O suta de miliarde de biti se raspandesc in toate directiile cu viteze variind dupa marimea lor. Constiinta originara centrata nu mai exista, dar inteligenta care s-a distrus ea singura a programat viitorul. Incarcati cu inforamtiile culese in cursul calatoriei lor in spatiu si timp, bitii magnetizati revin in centrul exploziei din care au provenit, infime particule de constiinta personala a masinii pe care o imbogatesc astfel cu experienta lor traita. De la momentul in care a avut loc explozia pana in momentul intoarcerii, nici un bit nu stie ca este o fractiune dintr-o constiinta mai mare la care este destinat sa revina. Daca una dintre aceste infime unitati de gandire incepe sa-si puna intrebari de genul '' Dar ce sens are aceasta cursa nebuna?' De unde vin si incotro ma indrept?'' atunci cu siguranta ca aceste intrebari vor ramane fara raspuns. Si totusi fac parte dintr-un tot in care ii este destinat sa se topeasca, este rodul unei ''creatii'' pe care a imbogati-o cu experienta sa.
Poate ca aceatsa comparatie pare simplista, dar s-ar putea sa ne ajute sa sesizam fenomenul fortei originare ale caror elemente constitutive suntem.
Existenta acestei forte intitiale numita dumnezeu e confirmata de multe texte sacre, mitice sau legendare.
Logica tuturor acestor lucruri nu ne-ar aparea mai cu claritate daca conceptul de dumnezeu n-ar fi fost intunecat de multele reprezentari care ne permit sa ''naram'' povestea creatiei ca un fel de basm pentru copii, dar ne impiedica sa patrundem misterul creatiei.
Daca forta initiala a hotarat sa se materializeze, atunci aceasta forta creatoare este si produsul creatiei sale.
Lumea ramane inpartita in cinci mari religii rivale cu care se inrudesc cateva mii de secte mai mult sau mai putin fanteziste.
Probabil ca tehnologia ne va permite sa intram curand in contact cu alte inteligente evoluate. Cum ne vom defini cand vom fi confruntati cu ele? Ce va insemna atunci catolic si protestant, hindus si israelit? Acestea vor fi criterii depasite.
Intrarea omului in epoca calatoriilor interstelare va pune capat tuturor acestor reprezentari ale divinitatii.
Daca admitem principiul ca suntem niste parti din forta initiala imprastiate in univers de o explozie hotarata in mod constient, nu e cazul sa-l facem pe dumnezeu raspunzator de bucuriile si suferintele omenirii.
Purtam in noi fortele pozitive si negative in masura in care toti provenim din forta elementara.
Religiile cu divinitatile lor nenumarate franeaza progresul sau il compromit. Sa ne gandim la bataile de sange, la razboaie, la furiile ucigase, la suferintele provocate de sectarismul religios! Sa ne gandim la pozitiile retrograde, criminale, din spirit religios, in legatura cu controlul natalitatii!
Numarul de oamnei creste intr-un ritm care se accelereaza pe zi ce trece. O adevarata mare umana ameninta sa inunde planeta si foarte curand pamantul nu va mai fi in stare sa satisfaca nevoile vitale ale atator oameni.
Asemenea metastazelor unui cancer, orasele si aglomeratiile urbane cresc si prolifereaza. Daca cresterea populatiei va continua in ritmul actual, resursele naturale vor fi epuizate inainte de anul 2100.
Singura solutie care se impune este controlul natalitatii. Or, ce se intampla? ''Comandorii credinciosi'' de toate religiile, mari sau mici, se opun cu violenta acestei idei si la punerea ei in practica. Pentru ca puterea se masoara intotdeauna prin numarul enoriasilor. Impotriva ideei de control a nasterilor se invoca legea lui dumnezeu, considerandu-se asta ca o crima impotriva umanitatii.
Oare nu e timpul ca omul sa se considere parte integranta a cosmosului? Ar dobandiastfel o constiinta mai clara despre el insusi si despre misiunea care ii revine in calitate de om, adica sa apere pamantul de moartea prin asfixiere si sa porneasca cu mai multa hotarare in explorarea stelelor. Dar cucerirea spatiului mai inseamna si altceva. Inseamna intalnirea cu inteligente extraterestre.
Sectarismul religios nu se impaca deloc cu aceasta perspectiva. Trebuie cu orice pret ca omul sa ramana incoronarea creatiei. Unde am ajunge daca ar exista pe alte planete fiinte inteligente, poate chiar mai evoluate decat noi? S-ar sfarsi cu povestile de adormit copiii!

Se incearca deci, cu o abilitate si o discretie de-a dreptul diabolice, sa se discrediteze, chiar sa se sabteze efortul care tinde sa provoace intalnirea cu inteligente straine pamantului.. Se lanseaza avertismente destinate sa asmuta spiritele impotriva cercetarilor indrepatate in acest sens..
(...)

Un comentariu:

Anca ieseanca spunea...

interesant sa aflu ca cineva asa de tinar citeste Daniken :-)
cred ca aveam cam virsta ta pe cind am citit celebra lui carte "Amintiri despre viitor".
ma bucur ca mi-am facut timp sa te vizitez.