- vineri, 6 noiembrie 2009

Olimpiada la istorie

In primii mei 12 ani de scoala, sursele de informare erau altele decat internetul. Poate ca in ultimul an de liceu, parca incepea sa castige si internetul ceva teren, dar nicidecum unul foarte important.
Se intreaba acum ingroziti, probabil, cei care apoape ca s-au nascut pe net, de unde dracu luam eu informatiile de care aveam nevoie, ca tot scolarul. Ca ne cereau si noua si referate, si comentarii literare, si chestionare si cate si mai cate minunatii care nu ii lasa timp elevului sa se plictiseasca.
Cum reuseam totusi sa imi fac referatele? Da, se poate si altfel decat cu ajutorul lui Gugal, serios ca se poate.
Nu am fost niciodata o maimuta care sa alerge dupa note mari, nu ma straduiam sa le fac pe plac profesorilor, citeam ce vroiam si nu m-am deranjat vreodata sa citesc - ce sa mai zic de memorat- comentariile literare de duzina pe care generatie dupa generatie, elevii silitori de nota 10 trebuiau sa le invete cuvant cu cuvant.
Cu toate astea, in clasa a XII-a am picat de fraiera,cum se zice, si uite asa am ajuns sa particip la olimpiada de istorie, la faza judeteana.
Istoria mi-a placut tot timpul, nu cea pe care o vomita ora de ora dirigintele meu, ci cea din cartile lui Will Durant, Ovidiu Dramba, Magazinul Istoric, romane istorice, sau romane cu fundal istoric. Asa ca, nefiind vorba totusi de o competitie de matematica, religie sau muzica, si cu gandul si la cele trei saptamani de vacanta primite cu aceasta ocazie - pentru a ma pregati cat mai temeinic - am acceptat sa particip.
Si acum, iar ajungeti sa va intrebati ingroziti, daca manualele nu imi placeau, pe gugal nu il aveam foarte la indemana, cum am reusit totusi sa adun atata informatie, ca sa nu ma duc cu musca pe caciula la olimpiada.
Cred ca acele trei saptamani au fost cele mai frumoase trei saptamani din ultimul an de liceu. Am trait doar in carti si reviste. Am fost complet absorbita. Stateam cu fundul pe masa, pe masa si nu la masa, sprijinita cu spatele de geam, inconjurata de mormane din Magazinul Istoric, pe care le-a adunat tata ani de zile, facand notite, adunand informatii pe care cu siguranta in manuale nu le gaseam, uneori mai dadeam si de cate o poza cu cate cineva, (repet, inca nu gustasem din comoditatea oferita de gugal, ca sa nu mai pot aprecia o poza intr-o revista), ma gasea noaptea asa, cufundata intr-o lume a viselor, unde nu mai conta timpul prezent, ci doar tecutul.
Cand faceam cate o pauza ''de istorie'', citeam despre descoperirile stiintifice din cartile din Editura Liceum, citeam biografii, poezii din colectia ''Cele mai frumoase poezii'', invatam cuvinte noi in germana si in ebraica, rasfoiam tratate de botanica si fiziologie, si cand mi-am luat o pauza putin mai lunga, am luat la puricat ''Antichitati iudaice'' de Flavius Josephus. Iar daca mi se facea somn, si vroiam sa imi treaca, ma apucam de cartile lui Erich von Daniken, si daca totusi adormeam , visam omuleti verzi cu antene, asa ca de plictisit nu am apucat sa ma plictisesc. Atunci am trait cu adevarat un miracol al informatiei, o senzatie incredibil de placuta, cand nu ai pus totul pe tava, ci trebuie sa cauti, sa rasfoiesti, sa simti cartea in mana, o senzatie palpabila de bogatie.
Desi nu stiu cat de corect e sa zic ca internetul iti pune totul pe tava, pentru ca mie si cartile mi-au fost puse pe tava, asa cum altii nici nu pot visa. Am crescut in bibilioteca lui tata, pe care a construit-o carte cu carte,si de fiecare data cand am avut nevoie de o carte, eram sigura ca tata o are si mi-o va pune la dispozitie. Este un noroc fara de care as fi alt om.
Stiu ca internetul e pliiin de informatie si ma bucur si eu de el din plin. Dar nu e ceva ''touchable'', e ca un fel de miraj. Informatie e acolo, o vad, o asimilez, dar nu pot sa o ating. Chiar daca am facut cunostiinta relativ repede cu internetul, inainte de a implini 20 de ani, nu il pot asimila asa cum o pot face cei care s-au nascut in epoca gugal din plin. Si adevarul e ca nici nu vreau. Nu dau bucuria de a rasfoi o carte cu comoditatea rasfoirii uneia online.
Da, m-am lenevit si eu de ceva vreme, si cred ca in ultima perioada am petrecut mai mult timp la laptop, decat citind carti si reviste. Pentru ca internetul este un teren de joaca enorm, si e cam greu sa scoti copilul din terenul de joaca.
Dar cand revin cu picioarele pe pamant, inchid laptopul si iau o carte pe care sa o citesc, e alta viata. O viata pe care destui din cei care au cazut in capcana internetului de timpuriu, nu o vor gusta poate niciodata.
Dar imi place si internetul, imi plac si cartile. Nu as putea, sau mi-ar fi greu sa renunt acum la internet. La filme si muzica la discretie, la bloguri, la desene, la poze, la.. comoditate.
Nici nu am visat sa pot asculta ce piesa vreau eu, cand vreau eu, sau sa ma uit cand vreau la ce film vreau, sa pun pauza cand am eu chef, sau sa vad de la Cluj pozele pe care le face tata acasa si le pune pe blog, si cate si mai cate.

Nu sunt singura care are nevoie de internet. Si altii cauta ajutor aici. Vreti sa vedeti ce intrebari si solicitari ii sunt facute lui Gugal?

„De ce n-am voie să am un canadian?“ sau „Care plapumă?“, „cand era michael jackson frumos“; „ce jocuri are mihaita acum pe calculator“; „unde dau la facultate?“ „parinti idioti nu imi dau bani“; „da muzi­ca mai tare sa se vada in difuzor“; „e bine sa bagi picioare?“ „cum ajung la mine pe site“; „cum ajung viermii in fructe“; „e bine cand fumez sa mananc“; „ce o sa ajung in viata“; „hranirea copilului cu mancare cu nisip“; „cum trebuie sa arati daca vrei sa fii jandarm“ „vreau sa vad poze din centrul pitestiului“; ; „poze cu cei mai mari porumbei“ „este corect iati?“; „intre ce cuvinte se pune virgula“; „cum ati creiezi un site“; „de ce se scrie mi-au cu liniuta“; „cum scriem corect verbele“ „cum să scap de ipohondrie“; „filme porno cu intamplari naspa“; „după cît timp se îngroapă mortul“; „cum găsesc ploşniţe“; „cum arata femeile din alte tari“; jocuri cu fete care se bat cu cutite“; „ce face o fata si un baiat cand fac sex“; „cum sa atragi baietii cu un magnet“ (sursa: aici )


Asa cum mi-a fost greu sa imi imaginez mai demult cum e sa ai la dispozitie material pentru ''entertainment'' la discretie, altul decat cel dat la dozator, la tv, asa mi-e greu acum sa cred ca cei de mai sus au primit raspus satisfacator pentru nevoile lor. Dar cine stie ce va fi in viitor?



Piesa de mai jos nu are absolut nici o legatura cu nimic de mai sus, dar daca internetul imi pune la dispozitie ce muzica vreau eu, de ce nu? :p


Sophie B. Hawkins-As I lay me down to sleep
Asculta mai multe audio Muzica

3 comentarii:

marada spunea...

Cate familii tinere mai au azi o biblioteca?
Am fost in multe case de oameni cu pretentii si am constatat ca lipsesc...cartile.
Esti cu adevarat norocoasa!
Toate cele bune!

iulia spunea...

Multumesc!

Tivadar Emanuel spunea...

Felicitari pentru postare! Mi-a placut mult!
Si felicitari ca ..citesti!
Numai bine!