- joi, 5 iunie 2014

Nici azi nu cumpar zei


Dacă mergem înapoi la începuturile lucrurilor, vom descoperi întotdeauna că ignoranţa şi teama au creat zeii; că imaginaţia, impresia şi înşelăciunea i-au ornat; că slăbiciunea îi venerează; că obişnuinţa îi tolerează; şi că tirania îi favorizează pentru a profita de orbirea oamenilor.

Hai sa va spun ceva, odata pentru totdeauna. Nu cred nici in dumnezeul vostru, nici in zeii altora si imi displace la maxim sa tot aud cum lumea isi baga si scoate dumnezeii si sfintii dintr-o propozitie in alta, dintr-o situatie in alta. Credinta este un lucru intim care ma priveste doar pe mine. Nu va bateti voi capul cu sufletul meu, asa cum nu mi-l bat nici eu cu al vostru.
Suntem cu toţii atei în privinţa majorităţii zeilor pe care umanitatea i-a inventat vreodată. Unii dintre noi resping un zeu în plus faţă de ceilalţi.
Eu cred in parintii mei, in mine si intr-o mana de oameni care imi sunt dragi. Incerc sa fiu un om responsabil care isi face datoria, incerc sa imi vad de treaba si atata timp cat sunt lasata in pace, langa mine nu are nimeni de suferit.
Nu am nevoie de zei, de sfinti si de popi si incantatii magice carora sa imi incredintez soarta, deciziile, bucuriile si temerile. Nu am nevoie de o cladire, pe care unii o numesc biserica, casa de rugaciuni si cum mai vreti voi sa o numiti, pentru a ma purifica. Gandurile mele sunt suficient de curate, si sunt suficient de stapana pe mine sa nu am nevoie de artificii cu care sa ma amagesc. Dacă există în mine ceva care poate fi numit religios, atunci este admiraţia neţărmurită pentru structura acestei lumi, nedeslusita inca in totalitate. Veti spune ''Dumnezeu a facut lumea''. E un răspuns gol... A spune că „Dumnezeu a făcut lumea” e doar un mod mai mult sau mai puţin sofisticat de a spune că nu înţelegem cum a apărut universul.

Sunt momente cand omul are nevoie de ceva nevazut, pentru a-l baga in aia a ma-sii pentru nenorocirile care l-au atins, sau cand are nevoie de un sprijin intr-o situatie care pare fara iesire.
Dar stiu ca pentru faptele mele sunt doar eu responsabila, asa ca ii las pe zei afara din povestea mea. Ce faceti voi si in cine credeti voi e decizia voastra care va priveste strict pe voi.
Asa ca va rog sa ma lasati frumos in pace cu propagandele religioase, sa va pastrati amenintarile cu batutu' lui dumnezeu si sa va vedeti de viata si de sufletele voastre.
Fiecare crede in ce doreste. Totul e minunat pana aici. Dar asa cum eu nu am de gand sa bag nimanui pe gat credintele mele, tot asa ma astept sa vi le pastrati si voi pe ale voastre, si inca odata va rog, nu va mai faceti griji pentru sufletul meu. Ma descurc.


Un comentariu:

Lillee spunea...

Suntem pe aceeasi lungime de unda. Ai pus punctul pe i. Bravo!!!