- duminică, 18 aprilie 2010

Micutul Frank











L-am gasit intr-o zi ploioasa, micut, parasit fara mila langa un gard, un sufletel neajutorat aruncat pe strada, lasat sa moara in ploaie. Cand l-am luat in brate m-a marait, ce putea fi in momentele alea in sufletul lui de puiut fara nimeni pe lume, lasat in ploaie? Cine sa il apere? Unde e mamica lui?
L-am dus acasa, unde Fox, bisonul pitic al lui mama, l-a primit curios, ca pe o jucarie noua. La inceput nici lui Matu nu i-a placut foarte tare de el, dar intre timp au devenit prieteni foarte buni.
Catelul a crescut mare, si daca la inceput era cam cat Fox, care a ramas la fel, acum il depaseste in talie si pe Matucu, care va implini 10 ani in 2 mai :D


A fost destul de greu pana sa il obisnuim ca locul lui este in curte, cu Matu, si au durat cateva zile si nopti de plans, ca vrea in casa, dar pana la urma s-a obisnuit (pentru ca in primele zile l-am tinut in casa, dar s-a apucat sa roada cabluri si tot ce prindea). Intre timp a trecut si iarna, si Frank a descoperit ca viata poate fi si frumoasa, ca exista si primavara, si lalele in loc de zapada, si soare in loc de ger.


Catelul speriat de lume pe care l-am cunoscut in 8 ianuarie anul asta, e acum cel mai vesel si de viata animalut pe care l-am cunoscut vreodata.


5 comentarii:

raulitooooooooooooooooo spunea...

ce dragalas ii micutul Frank :d

tasha spunea...

Ce rasfat pe ei!!!! asta da!

copiiiiubirii spunea...

Ce ochi tristi avea in primele poze si ce relaxat si bine dispus pare in ultimele...

Praf de Stele spunea...

Catel fericit si iubit !

Mariana spunea...

Vai ce dragalas e si Frank !!!