- marți, 31 august 2010

Calatorie la capatul noptii


Ultima zi din august. Diminetile sunt tot mai reci reci, s-au copt incet incet merele, alunele, ploile care potoleau arsita verii s-au racit si ele. Pe undeva se coc si mosmoanele si nu mai e mult nici pana la castane.
E toamna, si stam in pragul lungii ierni care ne asteapta...vreo 8 luni de frig, zile intunecate si inghetate, zapezi, iarna dupa care unii vo fi rasplatiti cu cateva luni luminoase si calde, iar altii vor ramane doar cu dorul acelor zile. Cred ca e trist sa mori iarna, cu zilele placute de vara atat de departe. Sau poate ca nici nu mai conteaza.
Primele zile de toamna sunt frumoase, daca purtati haine groase dimineata. Natura e mai colorata ca in oricare alta perioada din an. Inca leandrul se bucura de soare, chiar daca nici dupa atatia ani nu stie ca il asteapta multe luni de stat in beci, dupa care va inflori iar, si va inmiresma si urmatoarea vara. Florile de leandru: parfumul dulce al mortii. Daca sunteti cumva fabricant de otravuri atunci aveti plante si flori mai toxice si mai periculoase decat leandrul, daca sunteti om de rand, floare mai frumos mirositoare si mai ucigasa decat floarea de leandru nu aveti. Fiecare particica a leandrului (Nerium Oleander) este otravitoare. Dar nu trebuie sa mananci floarea ca sa te bucuri de parfumul ei.

Citesc acum ''Calatorie la capatul noptii'' (publicat in 1932), roman cel putin la fel de captivant ca si viata autorului: Louis-Ferdinand Celine. Primele pagini -care evoca intamplari din primul razboi mondial- mi-au adus aminte de Svejk al lui Jaroslav Hasek, desi personajul din ''Calatorie la capatul noptii'' nu este sarac cu duhul, ci doar realist, si intelege ca poate muri in orice clipa, asteptand curios clipa respectiva, pentru a vedea cum se va sfarsi totul.
In paginile romanului, veti calatori cu povestitorul prin lume, veti merge in razboi, pe cai bolnavi dar care inca se mai tin pe picioare, in nopti intunecate care pot aduce moartea la fiecare pas, veti scapa si veti defila triumfatori pe strazile Parisului, bucurosi ca ati ramas in viata, va veti imbarca pe vapoare care va vor duce departe, veti cunoaste oameni, ii veti pierde si cand va veti reintalni, vor fi atat de diferiti, veti vedea America, surprinsi de orasul care ''sta in picioare, primul oras care nu va intampina culcat: New York'', si multe alte aventuri va asteapta. Lectura placuta, si o toamna frumoasa!

http://static.howstuffworks.com/gif/japan-surrenders-world-war-2-ends-11.jpg

''Celine a indraznit sa darame totul intr-o lume impietrita in traditii si incorsetata de veacuri de vorbire frumoasa. Iruptia lui in magazninul de portelanuri al literaturii a produs o zarva care se mai aude inca si acum'' (Pierre Assouline, Lire, februarie 1995)

Un comentariu:

Monica spunea...

Am notat romanul:)
si eua dor toamna, acum postam despre ea:)