- miercuri, 22 septembrie 2010

In the deathcar, we're alive

http://guidatv.sky.it/app/guidatv/images/epgimages/43762b_arizona-dream_visore.jpg
secventa din Arizona Dream

Unii oameni, care se dau credinciosi, incearca sa nu pacatuiasca nu de dragul de a fi oameni mai buni si mai plini de dragoste si compasiune, ci de teama de a ajunge in iad. Pedeapsa cu iadul este o idee gresita, pentru ca oamenii ar trebui invatati, daca nu prin altceva, prin religie, sa fie oameni mai buni nu de teama unor pedepse eterne, ci de dragul de a fi buni si de a face lumea mai buna prin ei insisi. Nu-mi promiteti pedepse sau rasplata, pentru ca nu sunt caine sa am nevoie de ele.
Nu mai suntem copii mici, sa fim convinsi sa facem ceva de frica unei pedespe. Sau..suntem?
Credinta este un lucru bun si face miracole. Dar nu credinta oarba si absurda, si nu teama de pedepse, ci pura intelegere ca menirea noastra este sa fim buni si sa facem bine, nu de teama iadului, sau de dragul de a ajunge in rai, ci doar de dragul de a face lumea in care ne-am nascut mai buna, de a trai intr-un loc frumos, pasnic si plin de bunatate, AICI si ACUM.
Cuvantul ''pacat'' este unul perfid. Ascunde si mai multe pacate. Noi nu avem pacate, poate doar acela de a fi creduli si naivi. Suntem naturali pentru ca suntem produsul naturii, si toate produsele mintii noastre sunt naturale, chiar si pornirile negative. Va temeti de iad, dar deschide-ti bine ochii. E multa frumusete si mult bine si miracol in jurul nostru. Dar uitati-va si mai bine. Cata cruzime, durere, rautate, invidie, ura, cata teama si cata suferinta este in jur. Razboaie in care fiecare crede si vrea ca zeul sa fie de partea lor, dar cum puteti sa cereti unui zeu sa tina cu voi si sa intoarca spatele celorlalti fii ai lui? De ce va permiteti sa credeti ca zeul ala este doar al vostru si va va ajuta sa ii macelariti pe dusmani? Oare nu pentru ca voi ati faurit acel zeu, si este doar al vostru, impotriva tuturor celor care si-au faurit altul?

Raspunsuri nu am, dar nu am nevoie de raspunsuri, ci de cat mai multe intrebari, care sa imi largeasca orizonturile asupra lumii. Vor veni si raspunsurile, dar nu fortat, si nu cu sentinta de nezdruncinat.

Ziceam sa mai priviti odata in jur. Va temeti de iad si de pedepse. Foarte bine, daca doar asa puteti fi facuti sa nu faceti rau altora. Dar oare ce este in jur nu seamana destul de tare cu iadul vostru? Nu gasim oare la tot pasul intruchiparea raului pe lume? Nu suntem oare aici, in iadul asta, pentru a deveni oameni mai buni si pentru a face lumea mai buna?
Un iad cumplit ne inconjoara, pe unii inca de la nastere. Eu nu accept ca un zeu, care ar trebui sa fie ca un parinte, sa isi puna copii la incercare. Parintii mei sunt cei mai buni oameni din lume, ei nu m-ar pune la incercare omorandu-mi copilul, sau imbolnavindu-ma grav, sau punandu-ma in tot felul de situatii incredibil de cumplite, doar sa vada cum ma descurc si daca im pastrez credinta si iubirea pentru ei. Nu stiu daca mi-as mai putea iubi atat de tare parintii daca m-ar rasplati cu cate o maciuca in cap, tot a doua zi. Cam asa si cu zeii.



Niciun comentariu: