- joi, 19 mai 2011

19 mai

L-am cunoscut in 5 ianuarie 2010, statea zgribulit langa un gard, intr-o zi rece ploioasa. L-am dus acasa si dupa ce s-a uscat si a mancat, a inceput joaca. Era plin de viata, dragastos si foarte foarte inteligent. Cine a putut sa piarda sau sa lase in ploaie singur si neajutorat un pui de doberman rosu cu ochi albastri?
In cei 23 de ani ai mei, tot timpul am avut caini acasa. Uneori unul singur, dar de cele mai multe ori mai mult de doi, si toti mi-au fost foarte dragi, dar nici unul nu a fost atat de inteligent si de plin de viata ca si Frank. Il iubea pe Matu si se juca cu el toata ziua, chiar daca Matu era deja un batranel plictisit. Il tragea de urechi, il tavalea pe jos, sau alerga cu el prin curte si prin gradina.



Frank inveselea pe toata lumea. Cand mergeam acasa de la Cluj, daca cumva era in gradina si auzea ca il strig, venea in mare viteza si ma arunca la pamant in graba lui, se bucura de mine de parca am fi fost frati si nu ne-am fi vazut de ani de zile.

Se implineste azi, chiar de ziua mea, un an de la moartea lui. A trait cam 6 luni, cand l-am gasit avea vreo o luna. Sper ca in vietisoara lui atat de scurta a fost fericit si ca nu l-am suparat de prea multe ori. A fost un prieten deosebit.

video

Rasa Doberman este una foarte energica si mereu in garda la tot ceea ce se intampla in jurul ei. Sunt caini foarte loiali stapanului lor si foarte iubitori, desi au o reputatie de caine feroce. Aceasta reputatie este cauzata de mass-media care a prezentat in mod eronat aceasta rasa. Acesti caini nu ataca nefortati, ci doar in cazurile extreme, cand simt ca stapanul sau proprietatea pe care o au in grija este in pericol. Mai multe despre ei aici: link.

Un comentariu:

tasha spunea...

Frumoasa amintire...si mie imi plac mult animalele si-mi dau acum seama ce simti!