- marți, 7 august 2012

They can...

Nu am mai scris demult, poate si pentru ca nu prea imi las timp pentru asa ceva , dar si pentru ca devin parca din ce in ce mai pesimista si aproape nimic nu mi se mai pare demn de a fi consemnat. Nici nu va dati seama ce robotel am devenit, uneori imi amintesc cum am fost, cat citeam, cat desenam, cu cata placere interactionam cu cei din jur, cat de mult ma interesa totul, si cum sunt acum. 
Cred ca exista doua categorii de oameni, cei valorosi, creativi, care fac o schimbare in bine in lume, oricat de mica, si cei nesemnificativi, care doar traiesc galopand spre moartea definitiva si irevocabila. Evident ca speram mai demult sa fac parte din prima categorie, dar parca tot mai tare ma indepartez de asta.
Viata fiecaruia este importanta, indiferent de categoria din care face parte, caci orice firimitura de viata e valoroasa si suntem obligati sa luptam pentru vietisoara noastra amarata, dar unii dintre noi vom lasa ceva in urma, altii nu.
Pesimismul meu este infiorator si realizez din ce in ce mai serios cat suntem de singuri oricati oameni ar fi in jurul nostru.

Niciun comentariu: