- luni, 13 mai 2013

Turisti in Bucuresti

Am ajuns la Bucuresti vineri dimineata, pe o aglomeratie incredibila. Sau cel putin pentru mine incredibila: claxoane, sirene si depasiri peste tot. Nu e de mirare ca se auzeau atatea sirene de Salvari daca lumea se grabea in halul ala. 
Bulevarde largi si neasteptat de multa verdeata. Cu toate sirenele si galagia din jur, incepea sa imi placa Bucurestiul tot mai mult.
Nu prea se vede criza in Bucuresti, sau poate nu am colindat eu zonele mai sarace: numai masini scumpe si cat mai mari, rar vezi o masina mai veche sau mica, fata de Roma unde mai toata lumea are simt practic si se plimba nonsalant cu masinute micute, numai bune pentru strecurat in trafic si pentru parcari reusite, unde un jeep nu ar incapea nici in vis. Bucurestenii prefera sa se plimbe in masini enorme si enorm de scumpe, chiar daca le e mai greu cu parcarile. Ei oricum au voie sa parcheze unde doresc. Nu am mai vazut in niciun alt oras/tara atatea masini scumpe la un loc.
Daca vine un strain in Romania si ajunge in Bucuresti nu ne crede daca ii spunem cat este la noi salarul minim pe economie. Nu ne crede daca ii spunem ca multi traiesc aici cu salar de 200 de euro si pensii de 100 de euro.
Parcarile de la mall-uri sunt pline, fie ca e vineri sau duminica, chiar daca  am inteles ca sunt 6 mall-uri mari in capitala si cu siguranta o multime de altele mai mici. 
Nimic nu m-a surprins atat de tare ca reprezentanta Ferari. Mi se pare sfidator ca intr-o tara atat de saraca cu oameni care traiesc de la o zi la alta, de la un salar la altul, sa existe reprezentanta Ferari. Daca ai bani de asa ceva, du-te si cumpara-ti din Italia, sau Viena. Este prea mare contrastul dintre saraci si bogati la noi. 

Cu toate astea, imi place mult capitala. Am vizitat centrul vechi, unde oamenii plini de bani isi beau cafelele scumpe, iar cainii comunitari isi plimba burtile goale la picioarele lor. Imaginati-va contrastul dintre perechile de Jimmy Choo balanganindu-se linistite, de care isi freaca blanurile pline de pureci cainii fara stapan si fara noroc.
Am savurat din mers o inghetata turceasca, asemanatoare cu serbetul, surprinsi la tot pasul de atatia caini, unii tolaniti la soare, altii la plimbare, facand pur si simplu parte din peisajul pitoresc al stradutelor vechi si cochete. Pe treptele sediului BNR paznicul colorat casca plictisit: o pisica in trei culori, prima si singura pisica fara stapan vazuta in Bucuresti. 
Am vizitata si Casa Poporului, unde pentru a intra trebuie sa treci printr-un control riguros, ca la aeroport: verificarea actelor, a bagajelor, pipaitul, etc. Ghidul, o domnisoara din Moldova, de a carui accent radea jumatate din grup...Ne-a repetat frenetic ca vizitam doar 5% din Casa Poporului, o minune arhitecturala impresionanta. Ajunsi pe acoperis am vazut catedrala in constructie si am auzit multe comentarii despre sumele puse la bataie pentru aceasta noua biserica. 
Am facut multe poze, dar bloggerul comploteaza impotriva mea si nu ma lasa sa vi le arat. 
Cele trei zile petrecute in capitala s-au incheiat la malul lacului Snagov, odata cu finalul Primei Evadari (maraton de MTB). In curtea complexului Astoria stateau tolaniti la soare sau la umbra bucuresteni evadati la iarba verde, concurenti de la Prima Evadare, sustinatorii lor si nelipsitii caini, suflete ratacitoare ale nimanui.
Capitala noastra este un loc pitoresc, cu contraste incredibile, plina de oameni grabiti, de jeep-uri cu geamuri fumurii, de batrani cu plase stravezii in statiile de autobuz, de domnisoare impopotonate cu caini domnesti in posete scumpe, de haite de caini infometati, unii prietenosi, altii salbaticiti, blocuri triste si gri si vile decupate parca din filme cu miliardari. 
Fata de alte capitale, noua ne place sa ne afisam averile si saracia...

Niciun comentariu: