- duminică, 17 noiembrie 2013

Isteria soldateilor de teracota


In goana dupa posesiuni, uneori oamenii uita sa fie oameni. Oriunde te uiti, numai asta vezi: trebuie sa ai, trebuie neaprat sa ai, lucruri, diplome, kilograme in plus, kilograme in minus, prieteni, statut social, lucruri care sa reflecte acest statut si tot acumulezi, as putea zice ca un harciog, dar nu voi zice pentru ca am un respect si o dragoste foarte mare pentru harciogi. Si tot acumuland, cheltui bani si energie crezand ca vei fi deosebit. Daca iti cumperi nu stiu ce porcarie, vei fi deosebit. Daca bei Coca Cola, sau mai bine, Coca Cola Zero, vei fi deosebit. Daca dai o gramada de bani pe o masina vei fi de asemena deosebit. Daca iti cumperi cele mai noi si cele mai frumoase haine, ghici ce, vei fi deosebit. 
Vei fi deosebit de cei care nu fac asta. De cei care prefera sa fie, decat sa aiba.
Voi nu vedeti ce se intampla? Imi povestea zilele trecute  o colega de la lucru, ca si-a cautat la un moment dat o rochie de ocazie si in fiecare magazin vizitat existau aceleasi modele, croite dupa acelas tipar, pe aceleasi culori. 
Asta e ideea, sa cumperi ceva ce gasesti peste tot, ti se zice ca e la moda. Porti haina repsectiva anul acesta, dupa care, anul viitor constati cu stupoare ca in magazine a aparut total alt ceva. Deci ce ti-ai cumparat tu anul trecut este deja perimat. Asa ca tu, sclavul capitalismului, cumperi si iar cumperi, chiar daca produsul tau nu este uzat fizic, este uzat moral. Lucrezi aproape toata ziua, dupa care mergi sa iti refaci stocul de lucruri perimate moral pe care le-ai tot acumulat. Lucrezi si consumi si te multumesti sa ai in loc sa fii.
Nu vedeti in ce ne-am transformat? 
Cred ca componentele fundamentale ale fericirii sunt sa faci ceva, sa iubesti pe cineva si sa speri la ceva, nu sa ai, asa cum ni se tot baga in cap. Cand a murit domnisoara Elvira, hamsterul meu minunat, mi-am dat seama cat de mult conteaza o viata, un suflet si cat de putin conteaza hainele din dulap, sau masina pe care o ai sau nu. 
De multe ori trecem pe langa altii ca si cum ar fi doar unelte care sa ne ajute in cumplita noastra lupta de acumulare de posesiuni. Vanzatorul de la magazin este un nimic, putem sa ne eliminam deseurile fecale in capul lui daca ne-am trezit fara chef, ce sa mai zic de muncitorii de la fabricile care construiesc lucruri, aia nici nu exista pentru noi. Oamenii de pe strada sunt doar niste obstacole ce ne ingreuneaza drumul nostru catre magazin, iar nesimtitii de patroni de magazine sunt niste cretini dobitoci deoarece nu sunt de acord ca magazinele sa fie deschize 365 de zile de an, 24 h pe zi si daca se poate si mai mult, dar nu se prea poate. 
Profesorii sunt niste dobitoci pentru ca nu ne-au invata cum sa castigam si mai multi bani, sa ii cheltuim pe lucruri si mai multe si mai scumpe. Cretinul de medic care ne consulta e un magar de asemenea, deoarece ne zice ca avem cancer, asta inseamna ca vom muri mai repede, implicit vom cheltui mai putin si va trebui sa ne intrerupem brusc pelerinajele la mall-uri. 
Noi trebuie sa avem, sa vada si ceilalti ca avem si daca se poate, sa le fie ciuda ca noi avem.
Daca am reusi sa nu cadem in capcana asta, daca am refuza cu indarjire sa ne acceptam soarta de consumatori, am invata sa ii respectam si sa ii iubim cu adevaratpe cei din jurul nostru, nu sa ii consideram unelte. Stiti ca si cei din jurul vostru sunt tot oameni, chiar daca unii va vand lucruri, chiar daca unii va vand servicii, toti sunt oameni si nu este bine sa ii tratati ca pe niste obiecte. 
Suntem cu totii sclavi, asa ca haideti sa ne toleram si respectam cat de cat. 
Eu va doresc ca in goana voastra dupa posesiuni, sa nu uitati ca sunteti oameni si sa nu uitati ca cei cu care interationati, sunt si ei oameni.
P.S. 
Vi se pare normal ca sunt oameni care fac o drama din faptul ca nu isi gasesc marimea sau culoarea preferata la pantofi, sunt care isi dau ultimii banuti pe o carpa cu care sa se invesmanteze, care iau credite pentru tot felul de nimicuri fara de care ar putea  trai linistiti. Ce sa mai zic de cei care au nevoie de doua ore pentru a-si alege cizmele pe care le vor purta iarna asta, de cei cu masini mai scumpe decat casa..Nu e normal, dar tot mai multi isi consuma viata cu detalii nesemnificative pe care le dramatizeaza la maxim.

Niciun comentariu: