- vineri, 29 august 2014

Ben Okri - Drumul înfometat


Oscilez permanent între ideea că viața merită trăită și că totul e în zadar. Din păcate nu am chef de scris decât în momentele de pesimism întunecat, așa că nu ați apucat să îmi cunoașteți și latura luminoasă, dar ea există undeva în adâncurile mele și abia așteaptă să iasă la suprafață. 
Am citit pe nerăsuflate un roman minunat zilele astea, Drumul înfometat, o poveste tulburător de tristă și de frumoasă, despre tragedia pe care o presupune existența fiecăruia dintre noi și despre puterea pe care trebuie să o gasim în noi pentru a da un sens acestei tragedii. 
Nu este o carte ușor de citit, dar dacă reușești să te setezi pe frecvența ei, e greu de lăsat din mână.
Vă las în compania citatelor care mi-au plăcut mult și sper că reușesc să vă fac poftă să citiți tot romanul.


Aici avem tristețe. Dar avem și sărbătoare. Cunoaștem bucurii deosebite. Avem tristețe, dar ea e sora dragostei si mama muzicii. 

Noi suntem miracolele pe care Dumnezeu le-a creeat ca să guste fructele amare ale timpului. Noi suntem prețioși și într-o zi suferința noastră se va transforma în minuni ale pământului. Cerul nu e dușmanul nostru. 

Sunt lucruri care mă ard acum, care se transformă în aur când sunt fericit. Tu nu vezi misterul durerii noastre? Că noi purtăm săracia, putem să căutăm și să visăm lucruri frumoase și că niciodată nu blestemăm aurul când e cald sau fructul când e bun, sau lumina când se reflectă ușor pe ape. Noi binecuvântăm lucrurile chiar și în durerea noastră. Le binecuvânăm în tăcere. De aceea muzica noastră este dulce. Ea face aerul să-și amintească. 

Fiule, au loc miracole secrete, pe care doar timpul le va aduce înainte. Și eu i-am auzit pe morți cântînd. Ei îmi spun că viața asta este bună. Îmi spun să o trăiesc încetișor, cu foc, și întotdeauna cu speranță. E miracol aici și e surpriză în tot ceea ce nu poți vedea. Oceanul e plin de cântece. Cerul nu e dușmanul nostru. Destinul e prietenul nostru. 

Niciun comentariu: