- duminică, 1 martie 2015

Iarnă în suflet, primăvară în grădină


Încet încet se instalează primăvara, zilele sunt tot mai blânde și mai luminoase, dar mă simt ca și cum primăvara asta ar fi venit în toiul unei nopți întunecate și reci. Mă simt ca poezia Antiprimăvara, scrisă de Adrian Păunescu. 

Ce dacă vine primăvara
Atâta iarna e în noi
Că martie se poate duce
Cu toți cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheța sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheață
Ca un stingher spre alt stingher.

Cu toate astea, nu pot rămâne neclintită la frumusețile din jur, mai ales în sezonul în care natura reînvie, iar soarele redevine prietenos cu noi. După atâta întuneric și frig și moarte, reapar florile și culorile și... schimbările. 
În curând grădina casei părintești se va umple de zambiluțe colorate, lalele, lăcrimioare, va înflori și liliacul, călinul cu bulgări mari și albi, ploaia de aur...prima noastră primăvară fără tata. Îmi e cumplit de dor de el, chiar dacă a lăsat în urmă o grădină și o biblotecă minunată, plecarea lui a lăsat un gol imens în viețile noastre. Tata era foarte încântat de primăvară și încerc să găsesc și eu bucuria lui în perioada asta a anului. 
Am făcut o selecție de câteva poze cu parfum de primăvară și chef de viață. Pozele sunt făcute de tata   în grădina de acasă, anii trecuți.
Vă doresc o primăvară caldă, să fiți înconjurați de oameni buni și cu sufletul la fel de frumos ca primăverile colorate și jucăușe. Să vă bucurați de prezența celor dragi, căci timpul nostru pe lumea asta e scurt și nu știm când vine vremea despărțirii. 

Niciun comentariu: