- sâmbătă, 26 septembrie 2015

Fizică, nu magie!

It's only after we've lost everything that we're free to do anything. 
Chuck Palahniuk face parte din haita celor care gândesc mai mult și mai profund decât ar fi nevoie pentru lumea asta, ceea ce pare mai degrabă un neajuns și o piedică în calea unei vieți liniștite, poate de aceea romanele lui sunt atât de savuroase și tulburătoare. 
De Fight Club a auzit multă lume, filmul este destul de reușit, dar romanul din care s-a inspirat e o minunăție. N-are rost să zic mai mult,  sper doar să nu vă mulțumiți doar cu filmul și să citiți și cartea. 
Și dacă prindeți gustul romanelor lui Palahniuk și aveți norocul să dați de ele direct în limba în care au fost scrise - nu mai scăpați de virusul ăsta. 
Am citit Invisible monsters, (pe care îl găsiți tradus în română de Mircea Pricăjan), am ales varianta engleză chiar dacă îl admir și îl urmăresc cu interes pe Mircea Pricăjan. Romanul nu se ridică la nivelul lui Fight Club sau Sufocare, dar merită câteva ore din viață. 

“No matter how careful you are, there's going to be the sense you missed something, the collapsed feeling under your skin that you didn't experience it all. There's that fallen heart feeling that you rushed right through the moments where you should've been paying attention.Well, get used to that feeling. That's how your whole life will feel some day. This is all practice.” 

“There is nothing special in the world. nothing magic. just physics.” 

“It's because we're so trapped in our culture, in the being of being human on this planet with the brains we have, and the same two arms and legs everybody has. We're so trapped that any way we could imagine to escape would be just another part of the trap. Anything we want, we're trained to want.” 


Niciun comentariu: