- duminică, 6 decembrie 2015

Cum mi-am luat primul bonsai

Când aud de bonsai, gândul îmi zboară la cei care nu știu ce cadou să facă iubitorilor de plante și aleg într-un final un bonsai. Sau la snobi care cred că e cool să ai un bonsai.
Ambele specii de cumpărători de bonsai sunt ușor de păcălit și li se poate băga pe gât aproape orice într-un recipient micuț și cochet, cu câteva frunzulițe și un trunchi mai serios. Dacă îi întrebi ce au în mână, îți vor răspunde cu mândrie că sunt posesorii unui bonsai, ca și cum bonsai ar fi o un soi de plantă.
Din cauza acestor idei preconcepute cu care mă auto-limitez vrând-nevrând, am ajuns să am o reținere atât față de bonsai, cât și de clienții care mă întreabă de bonsai, iar a treia specie de cumpărători de bonsai am neglijat-o complet.
A treia specie este cea a cunoscătorilor și iubitorilor de plante, care admiră această tehnică specială de a dirija creșterea unor soiuri astfel încăt acestea să rămână la dimensiuni mult mai mici decât în mod normal.
Cei din urmă sunt oarecum neglijați de comercianții de plante, deoarece aceștia se adresează în primul rând celor două categorii de care ziceam la început.
Informațiile despre bonsai sunt vagi, superficiale și nu de puține ori eronate. Trebuie să cauți mult pentru a găsi informații de calitate.
Dacă sunteți curioși, vă recomand un adevărat specialist, Dan-Horia Chinda, pe care îl puteți urmări aici: link.
Cea mai comună greșeală cu privire la bonsai este ideea răspândită că orice plăntuță sau copăcel miniatural este soiul bonsai.
Un bonsai nu este un soi natural de plantă pitică, ci este o plantă normală, care prin combinația limitării spațiului în care este plantat, prin tăierea rădăcinilor și ramurilor și prin dirijarea creșterii devine un exemplar pitic al speciei.
Atunci când vă cumpărați un bonsai, nu vă mulțumiți cu explicația vânzătorului "Este bonsai", ci cereți neapărat denumirea speciei și eventual un mic ghid de îngrijire a plantei.
Nu cumpăram un bonsai apoi ne apucăm ca nebunii să tăiem rămurele și să udăm în prostie planta apoi ne mirăm că îi pică frunzele și poate și moare.
Fiecare specie trebuie îngrijită conform cerințelor speciei - găsiți aceste informații în florării serioase, în cărți și dacă știți să faceți o selecție serioasă, atunci și pe net.
Recunosc că am evitat să cumpăr bonsai, am preferat plantele în mărimea lor naturală, pentru că asociez plantele cu ideea de natural și libertate și lejeritate, iar bonsaii sunt dirijați și oarecum forțați să nu își atingă potențialul, din motive estetice, dar în ultima perioadă m-am tot intersectat cu noțiunea de bonsai (o fi sincronicitate? ) așa că am început să mă documentez mai serios, să caut informații și în primul rând, să caut bonsai.
Unde poți găsi bonsai în țară și mai ales în Cluj?
Pe lângă câteva florării cu ofertă destul de sărăcăcioasă, se mai încăpățânează și magazine gen Dedeman&co să comercializeze așa ceva. Am o reținere foarte mare să cumpăr plante de la magazinele mari, pentru că de câțiva ani de când le vizitez, am observat că toate plantele sunt îngrijite la fel, chiar dacă necesitățile acestora diferă, dar long story, să revenim la bonsai.
Am descoperit câteva persoane foarte talentate și pasionate care cunosc destul de bine această tehnică ( Bonsai & Penjing-Cluj , ro-bonsai ) de la care se pot învăța lucruri cu adevărat valoroase despre bonsai.
 Eu zic că înainte să cumpărați un bonsai, documentați-vă bine și faceți alegerea cu grijă, astfel încât primul bonsai să nu devină și ultimul.
 Primul meu bonsai este o piticanie foarte drăgălașă de Zelkova serrata 'Goblin' (Ulm cu coajă gri) din familia Ulmaceae. Piticania mea are aproximativ 20 cm și este pliiină de frunze, chiar dacă ulmul are frunze căzătoare. Încă nu înțeleg mecanismul prin care trece dintr-un ciclu vegetativ în altul și când va fi toamnă și pentru ulmul meu, dar rămâne de văzut.
Mi-e cam rușine să vă spun de unde l-am cumpărat, dar mi-am propus să cumpăr câte un bonsai de la fiecare furnizor pe care îl găsesc în zonă, așa că tot vă spun. Am intrat într-o florărie din Cluj, specializată în primul rând pe plante de interior, unde am stat aproximativ 30 minute fără să mă întrebe nimeni ce caut (eu mă bucur că nu m-au deranjat). Plantele lor sunt îngrijite frumos și destul de meticulos (mai puțin câțiva cactuși și suculente vopsite în spiritul Crăciunului cu vopsea sclipicioasă, și Fittonia super ofilită dar iarăși long story), dar vânzătorii nu păreau să știe mai multe despre bonsai decât mine, adică aproape nimic. Mi s-a recomandat vag să ud bine planta dacă pământul este uscat și cam atât.
 Ulmul din fericire îl cunosc destul de bine așa că micuța mea Zelkova serrata nu va avea de suferit...mult...sper :) Aventura cu bonsai pare un drum stufos cu multe multe lucruri de învățat și cred că nu degeaba tehnica asta are mii de ani vechime. Cred că în câțiva ani va exista meseria de grădinar de interior, full time. Este neglijat aspectul acesta, care face viața mult mai colorată și mai suportabilă.

Niciun comentariu: