- duminică, 13 martie 2016

Colț de rai

Cu destul de mulți ani în urmă, tot prin martie probabil, tata a cumpărat vreo 20 de ienuperi și i-a adus foarte fericit acasă. Ploua și sufla un vânt rece, era chiar perioada când schimbam sobele de teracotă cu încălzirea centrală, era frig și în casă pentru că lucrările nu erau încă gata, nu te puteai adăposti de primăvara rece decât sub plapumă. Dar la noi acasă primăvara era sezonul de plantat minunății în grădină, nu de stat sub plapumă :)
L-am ajutat pe tata să plantăm ienuperii, cred că atunci am văzut prima dată ienupăr târâtor (și mi se părea ceva ireal de frumos ) și am cărat cu mâinile înghețate găleți cu apă, să udăm bine noii locatari ai grădinii.
Era atât de frig și ploaia și vântul atât de reci, dar totuși am stat o jumate de zi afară, fără să ne uităm la ceas și cred că alea au fost puținele momente în care am trăit cu adevărat "clipa".
O parte din ienuperii de atunci nu mai sunt (din exces de zel i-am plantat destul de aproape unii de alții și de pinii din zonă), grădina s-a schimbat mult de atunci și nu mai e nici tata de mai bine de un an...
Și undeva pe drum m-am pierdut și eu și nu mă mai găsesc și e atâta întuneric în mine că și grădinile se ascund de mine.
 

Niciun comentariu: