- marți, 7 iunie 2016

Un elefant, se le-ga-na


E ora 4 dimineata si dupa multe luni in care nu am mai fost acasa, sunt din nou in patul meu, unde candva ma simteam in siguranta. Fata lui tata. Aproape am uitat senzatia aceea, iar de loc ma simt acum straina si instrainata. Zgomotele noptii, bucatica de cer instelat care se vede din geamul meu, umbrele curtii in intuneric, totul pare straniu. M-am instrainat atat de cumplit incat nu imi mai gasesc locul nici acolo unde eram "acasa" si m-am instrainat si de cei care insemnau "acasa" pentru mine. Ma simt ca un intrus si imi vine sa plec si sa nu ma mai intorc niciodata, ca si cum anii linistiti si colorati petrecuti aici ar fi fost doar o inchipuire, un alt roman citit si uitat pe alocuri. In lipsa lui tata totul s-a destramat, un perete ma desparte de biblioteca lui si nu am avut putere nici sa intru acolo. Sunt ca o papadie care se credea bine infipta in pamant, dar primavara a trecut, floarea s-a transformat in puf, iar puful acela zboara acuma fara noima si fara cale de intoarcere. O sa imi mai gasesc locul si linistea vreodata, sau acestea sunt doar iluzii ale copiilor,inainte sa iasa cu adevarat in lume? Imi amintesc de romanul Deriva Continentelor, citit tot in patul asta, cu cativa ani in urma, cand viata parea simpla si totul parea atat de clar. "Nu, mie nu mi se poate intampla, eu nu vreau sa fug de nimic, de ce nu inteleg oamenii mari ca viata e frumoasa daca ai un loc unde sa te intorci..." Copilas prost, unde e acasa acum, daca locul asta iti este atat de strain? Astept dimineata, curtea e plina de flori, de pisici, iepuri, amintiri si astept sa ma intorc de unde am venit. Totul este temporar si numai iluzia statorniciei ne poate linisti. Stau in patul meu, "acasa" si vreau sa plec acasa, loc magic, pierdut de doua ori, pe care nu stiu unde sa il caut, iar daca l-am gasit sau il voi gasi vreodata, sper sa fie pentru totdeauna.

2 comentarii:

Felix spunea...

Admir si totodata ma simt recunoscator cand mai vad cate un om care indrazneste sa puna in cuvinte trairi atat de complexe, intime... Beautiful, thank you! :)

Iulia spunea...

Multumesc Felix pentru cuvintele frumoase.